Bunicuţa bătrină,
cu brâu roş de lână ,
este supărată ,
supărată foarte ,
a răbdat de-o viaţă,
dar nu se mai poate .
A muncit o viaţă,
a rămas cinstită,
s-a tratat de râie ,
apoi de cistită.
A făcut şi foame,
Totul pentru el,
Lui să-i fie bine,
Lui, lui Sorinel.
La ferit de cizmă,
de nervii lui tata ,
i-a creat condiţii
să-şi trăiască viaţa,
l-a ferit de vicii ,
i-a plătit şamponul
să-i piară mătreaţa.
E tristă bunica
lui Sorin si Adi ,
lui Mircea si Nica.
Dintre toti nepoţii,
tonţii, fonfii, hoţii
L-a ales pe el ,
să ii lase zestre
secera, ciocanul
locul de la masa
unde e ciolanul.
Bun băiat o vreme
fost-a Sorinel
Pana cand , nătîngul
si-a sfidat bunica
mergind să se joace
leapşa,chiar şi poker
ascuns printre blocuri
cu un Marinel.
Bunicuta, trista
i-a scris o scrisoare:
Sorinele,dragă,
supărată-s tare ,
te legaşi de Mircea,
cum ca-l pup in bot
asta nu suport ,
Cum te pup pe tine
il pup si pe el,
V-a iubit bunica,
Draga Sorinel.
Am muncit o viata
sa vă dau o ţară,
Acum,Marinarul
vrea să vă dezbine,
din moşia voastră
să vă scoată afară.
Scriu aceste rânduri
cu lacrimi amare,
Tu, să nu mă cauţi
ca să-mi ceri iertare ,
L-ai ales pe Marinel,
fii iepure pentru el,
Eu rămin cu bietul Mircea
nu mai vreau cu Sorinel.