A fost odată ca întotdeauna o ciocănitoare, Woodrea, pe numele ei de păsărică. La măritiş, păsăruica a declarat în faţa papagalului credul de la primărie că se va da pe corpul ei numai cu Cocoş Anel, până ce moartea licenţelor îi va despărţi.

Dar codobatura neastâmpărată a sărit din cuib şi s-a depărtat atât de mult de parcarea conjugală, până şi-a pierdut busola şi a luat-o, când pe sus, când pe jos, Taifunul Băs, s-o scape din vrie. Acesta e riscul în sporturile extreme, practicate fără licenţă şi fără echipamentul obligatoriu din prospect (chiloţei cu ţepi, sutien cu şmirglu, strugurel antiderapant, jartele cu piton etc): dacă eşti fată cuminte, eşti luată drept o cârnăcioară blondină fraieră de Pleşcoa, pe când, dacă eşti fată rea, eşti luată de copan şi dată de-a dura pe scările guvernului, boc-boc!, până îţi apare în prag ministerul turizdelor platinate, ecumenice din cap până-n picioare cu drept-credincioşii şi mai ales cu ateii, fie ei marineri sau ba.

Dar Ciocănitoarea Woodrea nu a îmbrăţişat această carieră (impregnată pe veci de inconfundabilul Taifun Băs) numai din talent, numai cu ce a primit de la natură. Zburătoarea a ciocănit mult până şi-a desăvârşit studiile, dormind sub pernă cu maxima care spune că reuşita înseamnă 10 % inspiraţie şi 90 % transpiraţie. Şi dă-i şi transpiră, şi pune-te pe tocit! Dreptul a învăţat-o că nu e bine să te pui rău cu piratul din poveste, că durul odată te trimite pe şoseaua de centură, ca pe Lavinia Tandru, de nu mai pupi demnitate publică. Stângul a învăţat-o că, dacă eşti o Miss cuminte şi stai cu Roburta pe carte, ajungi la ce cameră vor sfincterele matale fermecate. Ba chiar poţi ajunge pe podiumul marilor funcţii endocrine din stat. Păsăroaia noastră a mai studiat cazuistica ministerială şi, precaută, dând foarte rar cu stângul în dreptul, a băgat la cap că, şi dacă eşti cam boangiu, dar ştii să nu faci mutre de mică la arătat chiloţeii lui nenea căpitanul, prinzi de nu te vezi executivul gros, din ce parte îţi place mai mult. Sau mai tare.

Aşa i-a venit Ciocănitoarei Woodrea ideea că, din moment ce există precedentul cu Ancuţa Boagiuţa, care s-a aşezat pe jilţul încă fierbinte, abia eliberat de Băs la Transporturi, dânsa de ce nu ar putea fi prima fomeie româncă şefă de stat, în orice poziţie, numai cotroceană să fie? Istoria României are dreptul la mai mult decât la succesurile limitate ale celor câteva Elene, care nu au cutezat mai sus decât umilitorul cabinet 2. Tradiţia misogină, care nici sub Cuza, nici sub Ceauşescu, nu a fost pusă cu botul pe labe, trebuie oprită! Argumentul suprem abia acum ni se relevă, din informaţia şic, venită pe surse, cum că niciuna dintre fostele Lenuţe nu a ştiut cu ce să-şi îngrijească fizicul. Ciocănitoarea Woodrea, însă, a descoperit gama fabuloasă, unde raportul preţ-calitate este fără concurenţă: „Oral B”. Cine n-a citit prospectul, să afle de la noi – prin bunăvoinţa păsăruicii politicii noastre de azi – că etimologia acestui brand minune este simplă şi eficace: „B” vine direct de la Taifunul Băs!
Aplauze!