Azi am dat nas in nas cu un cadavru. Va jur ca n-am vrut. Dar va spun ca, daca totusi vreti, e foarte simplu. Iata ce aveti de facut.

Mergeti pina la Universitate. Pe colt, vizavi de Palatul Sutu, este Spitalul Coltea. Intrati pe strada Coltea, deci prin dreapta spitalului, si dupa citeva zeci de metri ajungeti acolo unde indica fotografia nr. 1. E un portar acolo, dar sa nu va fie teama ca v-ar putea opri. Intrebati-l unde e laboratorul de Anatomie Patologica. O sa va indice usa care se vede tot in foto 1. Intrati si ajungeti dupa 10 metri intr-o incapere creepy pe care o vedeti in foto 2. Nu va speriati, inca n-ati vazut nimic. Intrati pe usa din stinga pe care o vedeti in foto 2 si n-aveti cum sa ratati ce se vede in imaginile 3 si 4. Buuuuuu-hu-hu! O sa simtiti cu siguranta o stare de “back in time”. Coboriti pe scarile pe care le vedeti in foto 5 si ajungeti negresit acolo unde va indica foto 6. E la subsol. E frig. E o liniste de mormint. Pe usa, veti vedea, scrie de vreo citeva zeci de ani “Sala de necropsie. Accesul persoanelor straine este strict interzis”.

Aici m-am oprit. Speriat. Ce caut eu aici? Ah, da. Venisem sa ridic probele de biopsie. Dar ce caut eu la necropsie? Eu vreau la Anatomie Patologica!

- Aici e laboratorul de Anatomie Patologica?

- Da, aici e. Intrati! Eu astept altceva – imi zice un domn.

Intru si ramin blocat. In fata mea, pe o masa, un cadavru. Linga el, un tip imbracat ca un macelar. Si o femeie destul de stranie, machiata strident si imbracata intr-un halat alb.

- Ce doriti?

- Caut… laboratorul… de … anatomie… patologica… Pe doamna doctor **.

- Acolo!

Undeva in dreapta, imi este indicata o alta usa. Ca sa ajung la ea, trebuie sa trec pe linga cel fara de viata. Incerc sa nu-l privesc si apas pe clanta care simt ca ma va salva. Uffff, gata. Sunt deja dincolo. Spun cine sunt si ce vreau. Mi se spune sa completez un formular de ridicare a probelor. Si sa astept. Ce sa fac? Astept… E liniste. Mai sunt doua persoane linga mine care asteapta.

La un moment dat, brusc, usa pe care am intrat este lovita de perete. Ni se blocheaza tuturor respiratia. E macelarul! In halat, cu un sort de plastic, cu manusi chirurgicale, murdar. Toti trei privim clanta. La plecare, va trebui s-o deschidem din nou. Ah, si nu mi-am luat manusile la mine… Si nici ochelarii de cal…

PS. Domnule ministru Nicolaescu, ce ziceati de reforma in sanatate?