PSD a câştigat alegerile. Dar se pare că le-a pierdut. PD-L a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. PNL a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. Sau le-a pierdut, dacă nu iese Tăriceanu.

Nimeni nu mai ştie ce şi cum. Nici măcar ei. Cert este că adevăratul câştigător al alegerilor nu se stabileşte la vot. Sper că n-aţi avut iluzia asta. Câştigătorul alegerilor se decide la masa verde. La masa verde a negocierilor. Stalin avea dreptate, din păcate: nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Oficial, suntem în plin proces de numărare a voturilor. Nu la BEJ-uri. Ci la restaurant, în separeuri. Ei cu ei. Şi noi fără ei.

De trei zile aud tot felul de variante, de scheme, de combinaţii. Toate, la fel de posibile. Ei cu ei. Ei cu ei.Sau ei cu ei. A apărut mai nou şi varianta ei cu ei şi cu ei. Înţeleg că varianta simplă “ei” a picat.

Se negociază totul. Inclusiv data alegerilor viitoare, care, după unele informaţii, ar putea avea loc peste 2 ani. Să avem, adică, an de an alegeri. În 2009 europarlamentare şi prezidenţiale. În 2010 parlamentare. În 2011, poate, din nou prezidenţiale. În 2012, parlamentare. Să alegem până nu mai putem. Sau până nu vor merge decât ei la vot. Ei cu ei.

(text apărut ieri în Cotidianul)