Au fost la acelaşi restaurant luni noapte. I-a văzut o ţară întreagă. Dar ei neagă. Au stat, vezi Doamne, în separeuri şi n-au vorbit deloc. Îi credeţi? Nu. Din câte am auzit eu…

V.H.: Măi, Adi, de ce nu vreţi voi să înţelegeţi că avem mai multe voturi?
A.V.: Nea Viorele, ha-ha-ha, cu noi nu-ţi merge! Avem trei parlamentari în plus.
V.H.: I-am explicat şi lui Emil, îţi explic şi ţie. Uite, îţi arăt o cifră. 50.589. Ce-ţi spune ţie cifra asta?
A.V.: Incredibil, ce stil ai, nea Viorele!
V.H.: Bine, hai să trecem peste asta! Deci. Facem fifty-fifty…
A.V.: Nu!
V.H.: Cum nu? Măi, Adi, voi trageţi de timp sau mi se pare mie?
A.V.: Nea Viorele, ţi se pare…
V.H.: Păi, şi atunci?
A.V.: Uite cum stă treaba. Dacă facem guvernul împreună, că vine criza, avem nevoie şi de UDMR.
V.H.: Îi luăm! Dar nu e necesar… (Către chelner: Costele, mai adu-mi şi mie o cafea! Tot aşa, fără cofeină)
A.V.: În plus, cred că ştii că Traian e cam dus. Parcă văd că ne aduce un economist din ăla de care n-am auzit nici eu, nici tu… Plus că, nu uita, o vrea pe Monica la Justiţie.

V.H.: Aici e mai greu. Poate găsim altă soluţie.
A.V.: Nenegociabil.
V.H.: În fine, dacă noi batem palma acum, Traian nu mai poate să facă nimic.
A.V.: N-aş zice…
V.H.: Hai să recapitulăm!
A.V.: Aşa…
V.H.: Noi la Senat, voi la Cameră!
A.V.: Da.
V.H.: Voi primii doi ani, noi următorii doi.
A.V.: Mda…
V.H.: Un vicepremier la noi.
A.V.: Şi unu’ la noi.
V.H.: Bun, dar ăştia rămân neschimbaţi până la final.
A.V.: Să vedem.
V.H.: Măi, Adi, ce ai azi? Eşti cam încordat. (Către chelner: Încă o cafea, te rog! Fără cofeină)
A.V.: Nea Viorele, mata ştii că noi vorbim acuma în principiu, aşa…
V.H.: Eu zic să mergi pe mâna mea. O să fie bine. Avem 70%. Guvernăm 12 ani, pe puţin, dacă suntem inteligenţi.
A.V.: Şi cu Traian ce facem?

(apărut în Cotidianul)

PS. Acesta este un comentariu. Un pamflet. Dialogul este imaginar. Spre că v-aţi prins. Videanu, care tocmai m-a sunat, nu. )