Negocierile-s dure, grele, dificile, lungi, delicate, anevoioase, interminabile, subtile, neaşteptate. După cum urmează.
A.V.: Nea Viorele, să ştii că sunt dezamăgit…
V.H.: Ce-ai păţit, Adi?
A.V.: Păi, n-ai văzut ce a scris băiatul ăla de la Cotidianul?
V.H.: Nu ştiu, n-am văzut. Aseară, după ce-am plecat de aici, m-a sunat Bogdan că vrea neapărat să mă vadă. Era şi Călin. În fine. Ce a scris?
A.V.: Hm… Uite aici. Citeşte!
V.H.: Stai o clipă. (către chelner) Costele, o cafea!
A.V.: (către chelner) Şi o apă plată. Cu lămâie.
V.H.: Ha-ha-ha-ha-ha! De unde o fi aflat?
A.V.: Păi, d-aia ziceam că-s dezamăgit. De la mine n-o are sigur.
V.H.: Hai, măi, Adi, doar nu crezi că…
A.V.: Nea Viorele, nu mai ştiu ce să cred.Oricum, pe băiatul ăla îl dau în judecată.
V.H.: Ha-ha-ha-ha! Hai să fim serioşi! Ia spune, e adevărat ce-am auzit?
A.V.: Ce?
V.H.: Că vreţi singuri la guvernare.
A.V.: Nea Viorele, cum să-ţi spun…
V.H.: Deci e adevărat…
A.V.: E o ipoteză de lucru, ştii doar. Am mai vorbit despre asta.
V.H.: Aha…
A.V.: Las’ că şi tu te-ai văzut cu liberalii ieri. Ha-ha-ha!
V.H.: Păi, ne-am văzut. Dar degeaba.
A.V.: Eu v-am zis…
V.H.: Dar ai remarcat ce-am declarat la presă. Aia cu fezabilul.
A.V.: M-a sunat Traian în secunda doi.
V.H.: Şi?
A.V.: Ne-a interzis să mai apărem la tv. Era nervos.
V.H.: Eu nu-l înţeleg deloc. De ce e aşa încrîncenat? Ce vrea? De ce nu înţelege că doar împreună vom reuşi?
A.V.: Vedem vineri, când ne cheamă la Palat.
V.H.: Măi, Adi, spune-i şi tu. Nu aveţi cum să luaţi 21 de voturi. Luaţi 5, 10, hai 15. Dar 21 sunt mulţi. O să bată la ochi. Eşti sigur că n-o să trădeze unul dintre ei? Ce facem? Ajungem iar la alegeri?
A.V.: Nea Viorele, mata ai dreptate…
V.H.: Ştiu că am.
A.V.: …Dar să ştii că şi noi ne-am văzut cu liberalii. Ha-ha-ha!
V.H.: Eşti sigur că acceptă Isărescu?

(Precizare: Acest fragment de dialog, ca de altfel şi prima parte a acestuia, din ediţia de ieri, este imaginar.)

{articol aparut în Cotidianul}