Un fapt nemaiîntîlnit s-a petrecut astăzi, de dimineaţă, în viaţa colegului meu Georgel. Cum se pregătea el să iasă din blocul în care doarme noapte de noapte ca un prunc, brusc, fără nici o avertizare, cutia poştală începu să urle. Georgel, un tip la vreo 126 de kg, duse mîna la piept, căci inima lui părea s-o ia razna. Da, ştiu că vi se pare extrem de ciudat. Şi mie mi s-a părut. Dar mai ales lui Georgel, care, venindu-i puţin mintea la loc, începu a se întreba: cum să urle o cutie poştală la tine? Curios şi inconştient, ca orice reporter de investigaţii, Georgel întinse mîna şi, cu un gest pe care nici el nu l-a înţeles prea bine, reuşi să deschidă cutia groazei. În ea, ce să vezi, minune mare. O felicitare. Atît? – îşi zise Georgel, care văzuse multe la viaţa lui. Înconjurat de vreo 16 vecini care se ţineau cu mîinile la urechi, Georgel scoase felicitarea şi, dintr-o dată, cutia tăcu. Mulţimea răsuflă uşurată. Iar uşa cutiei poştale se izbi singură la poziţia închis.

Ghioceii au răsărit deja, iar primăvara ne bate la uşă. Avem în faţă un nou drum, aspiraţiile reînnoiesc în inimile noastre, prietenii ne sunt alături, iar bucuria vieţii să fie pe buzele tuturor. Vă dorim o primăvară minunată! Cu prietenie, Anca Boagiu, vicepreşedinte al Senatului României, şi Alexandru Nazare, europarlamentar.

Autorul acestor incredibil de tâmpite rînduri, dar şi graficianul care a ales 4 (patru) ghiocei pentru votanţii PDL se află la originea urletului din scara de bloc a colegului Georgel.