Oare ăştia de la gamebookers.com au pus mîna pe nişte sondaje de opinie, din alea pe care nu le văd decît băieţii deştepţi? În orice caz, eu vă spun că aveţi cota bună la Sorin Oprescu.
de aici
Palatul Şuţu încercat pentru dumneavoastră brichetele de campanie. Astfel că el este acum în măsură să vă spună că:
- Geoană, Băsescu şi Crin folosesc acelaşi tip de brichete, marca Unilite.
- Oprescu a apelat la modelul Sword.
- Bricheta lui Geoană e singura cu inscripţie în două culori, deci e mai scumpă.
- Bricheta lui Băsescu e pe jumătate goală. Sau pe jumătate plină, cum vreţi. Cred că furnizorul l-a fraierit.
- Bricheta lui Crin se aprinde greu, la a doua sau la a treia încercare. Iar piatra nu cred că mai rezistă mult.
- Bricheta lui Oprescu e micuţă, nu deranjează în buzunarul de la pantaloni.
- Bricheta lui Geoană e fiabilă şi se aprinde imediat, ba chiar face şi nişte scîntei.
- Nici una dintre brichete nu are prevăzută siguranţa pentru ăia mici. Cred că-s ilegale.
Farmville nu e un joc, aşa cum pare la prima vedere. Farmville e o obsesie. Cunosc politicieni, jurnalişti, judecători, manageri, profesori care alungă zilnic ratonii şi ciorile de pe plantaţiile vecinilor şi care-n loc să bea cafeaua de dimineaţă adună recolte întregi de floarea-soarelui şi struguri – cele mai eficiente răsaduri. Ceva nu e în regulă cu treaba asta. De ce-am ajuns la nivelul 28 (foto sus) şi nu-mi vine să renunţ? De ce vecinii mei (foto jos) nu se plictisesc nici ei?
Noi suntem lipsiţi de orginalitate. Mă uit pe colecţia mea de brichete politice şi-mi dau seama că-s toate la fel. Aceleaşi modele, ieftine, urîte şi proaste, pe care cei din staff-ul de campanie le împart oamenilor după trecerea candidatului prin mulţime. Nimic nou în marketingul politic românesc din ultimii 20 de ani. Ştii la ce să te aştepţi: o găleată la ţară şi o şapcă la oraş. Plus o brichetă. E tot ce rămîne după ei.
Eh, şi acum priviţi aici cum arată business-ul politic la americani. Ăsta e doar un magazin online. Îmi amintesc că am intrat acum nişte ani într-un butic al Partidului Republican, în Washington. Îmi venea să las toţi banii mei acolo. Am cumpărat doar un tricou şi o şapcă pe care le puteai purta. Şi un magnet de frigider. Dar erau sute, poate mii de produse. Inclusiv documente originale de arhivă. Nu, nu se dădeau găleţi pe gratis. Nici brichete. Totul era pe bani. Şi cu detaşare. Precum tricoul ăsta.
Politica la români încă nu are piaţă de desfacere. Dar ar putea să aibă. Uite, americanii vînd deja şepci cu Băsescu. Ba chiar şi ceasuri de perete pentru emigranţii cărora le e dor de fostul lor ambasador Geoană.
PS. Colecţionez brichete şi chibrituri cu inscripţii politice, v-am spus mai sus. Din seria prezidenţiale 2009 am reuşit să fac rost de brichete cu Geoană, Crin şi Oprescu. Deocamdată. Cu Băsescu încă n-am pentru că o inteligentă de la PDL n-a crezut că eu chiar colecţionez astfel de brichete. Cine ştie ce era în capul ei? Whatever. Probabil că aşa trebuie să funcţioneze mintea oamenilor sub dictatură.
Documentul de mai jos a ajuns ieri în email-urile liderilor PDL, ăia de au sarcină să stea pe la tv şi să ne plictisească cît mai e ziua de lungă în emisiuni cu moderatori. E cineva în Modrogan, n-am aflat încă cine, dar documentul ăsta ne spune cam ce IQ are personajul, care are o menire: să facă mai uşoară comunicarea publică în media a liderilor pedelişti. Şi uite-aşa ne chinuie pe noi cei care – în numele partidului şi al conducătorului iubit – trebuie să spună românilor cum stau lucrurile în ţara asta de căcat.
Opriţi-vă din ce aveţi de făcut. Luaţi căştile. Durează doar 4 minute şi 34 de secunde.
