Spuneţi sincer, nu-i aşa că vă e dragă Elena Udrea? Cu delicateţea şi cu inocenţa cu care cheltuie ea milioane de euro pe an pentru sugestii de vacanţe în Ţinutul Făgăduinţelor, Elena Preşedintelui merită – nu-i aşa? – multă … . Da, multă.

Vă spuneam zilele trecute cît costă o cameră pe noapte la Mamaia: 11,5 milioane plus încă 3 milioane garanţie. Asta înseamnă vreo 300 de euro. Repet, pe noapte. Cam mult, nu?

Eh, şi acum priviţi imaginile de mai jos.

Paradisul acesta se află într-un cătun din Provence, Franţa. Se numeşte Gordes şi vă pot spune, după ce l-am vizitat de Crăciun, că este cea mai frumoasă localitate pe care am văzut-o eu vreodată. Poate că n-o să credeţi, dar această vilă cu piscină şi cu teren de tenis, aflată la o oră cu maşina pînă la mare (Coasta de Azur, mai exact), poate fi închiriată la un preţ pe care Elena Udrea n-o să-l înţeleagă niciodată nici dacă o vopseşti brunetă: 28 de euro de persoană pe noapte. E adevărat că trebuie să-l închiriezi pe o săptămînă şi să mai ai nişte prieteni cu tine, vila având opt locuri.

This is what I call The Land of Choice.

Aţi făcut vreodată greşeli? Cine răspunde nu să-şi dea două palme şi să revină la realitate. Poate că Mirela Corlăţan a greşit. Cînd a trecut pe roşu. Sau cînd a cumpărat pepeni fără să-i încerce. E posibil să fi greşit şi cînd a ales să devină jurnalist, intrînd într-o lume cu hiene fără mamă şi fără taţi. Ce ştiu sigur e că Mirela Corlăţan nu a greşit cînd a ales să nască un copil acum cîteva luni.

Colega mea Mirela Corlăţan a aflat acum cîteva minute că tocmai a încetat colaborarea ei cu ziarul la care lucrez şi eu. Motivul? Nu ştiu. Înţeleg că a fost la o emisiune tv şi că a vorbit despre cenzură şi despre libertatea de exprimare. N-am văzut emisiunea.

Mirela Corlăţan este autoarea anchetei despre Romoşan, anchetă pe care conducerea a decis s-o amîne de la publicare pe print pînă la o mai bună documentare. Ancheta ei va apărea azi. Cu completări şi adăugiri. Tot azi, Mirela Corlăţan va merge acasă la copilul ei. Şi-mi imaginez că va plînge.

Nu mi-e clar. Credeţi că luna din imaginea de mai jos urcă sau coboară?

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu şi cu vecinul meu suntem nişte mici agricultori. Despre producţia mea agricolă pe 2009 vă voi scrie, poate, altă dată. Să admirăm pînă atunci cele trei căpşune ale vecinului.

Trăim într-o lume a suspiciunii şi a urii, pare-se. Ne urmărim, ne iscodim, ne bănuim. Întindem coarda pînă la limita insportabilă a tăcerii ş-apoi începem să-njurăm. Nesiguranţa ne-a luat minţile. Aproapele nostru a devenit, brusc, un duşman. Ce se întîmplă cu noi? Ce-am ajuns? De ce nu mai zîmbeşte nimeni? Ce s-a întîmplat cu surprizele plăcute? Unde e liniştea? Ce-au păţit binele şi frumosul?

Deşi nu vreau, v-o jur, trăiesc într-o lume urîtă. Şi gălăgioasă. Dar nu numai despre politică vorbesc aici. Vorbesc despre piaţă, despre ghişee, despre vecinii de bloc, de birou, de trafic, de scaun la metrou. Vorbesc despre seamăn.

Am uitat să zîmbim? Să-l luăm pe Gogu Kaizer şi să mergem la cumpărături. Sau s-o aşteptăm pe Sana la aeroport, să ne povestească despre zborul tigrilor şi al dragonilor. Între timp, să fredonăm cu Diana “right now I wish I could follow you”. Şi să învăţăm să ne rugăm cu Andreea.

Viaţa ar putea să fie mai frumoasă decît e.  De-am fi mai buni.

Cu tristeţe vă anunţ că prietenul meu Cristian Pătrăşconiu, aflat în concediu şi tată al unui copil de numai cîteva săptămăni, nu va mai scrie la Cotidianul. Începând de astăzi, ca urmare a unei decizii editoriale pe care nu am înţeles-o, nici eu, nici colegii mei. Trăim vremuri grele, foarte grele. Crize de tot felul: financiare, de idei, de nervi. În loc să ne bucurăm de viaţa asta, despre care Cioran spunea la finalul vieţii lui că “e totuşi al dracului de frumoasă”, suntem nevoiţi să lăsăm capul în jos.

Zoso susţine că pentru ca presa să meargă mai departe, Cotidianul trebuie să moară. Azi, zoso, Cotidianul a făcut un preinfarct. Tu poţi să te bucuri. Eu nu.

later edit / glossa

Mi-a căzut mai devreme sub ochi un document în care apare numele unei anume Raluca Tucan, mare asistentă la un misterios Ordin al Templierilor. Este vorba despre Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim. Da, există şi aşa ceva prin Românica. Această Raluca lucrează ca Asistenta Marelui Prior General Magistral al României (pe numele său, Dan Vasiliu), la Secretariatul Marelui Priorat General Magistral al României. În documentul meu se vorbeşte despre Raluca Tucan. Dar, mă-ntreb, dacă e o greşeală şi de fapt este vorba despre Raluca Turcan, soţia purtătorului de cuvînt al lui Traian Băsescu?
Aud?

Ce-aveţi, bă, disperaţilor? Ţara arde şi voi vă pieptănaţi?

“Consider acum, ceea ce altă dată nu am considerat necesar, că la şedinţa de luni a coaliţiei trebuie să fie luată o decizie categorică în privinţa alianţei cu PDL” – Ilie Sârbu, pentru NewsIn.

“Am ajuns la situaţia ba tu, ba eu, ba mă-ta. Nu mai ştie nimeni cine a început. O să propun în Coaliţie: ori reuşim să găsim cai prin care să nu ne mai certăm, să ne înţelegem ca să facem ceva în ţara asta ori să rupem pisica, pentru că România nu mai poate fi guvernată în stilul ăsta” – Liviu Dragnea, pentru Realitatea TV.

Cele două declaraţii ale liderilor PSD vin după comunicatul PDL în care se spunea că din păcate însă, liderii PSD au probleme mai complexe, de fond, sunt inconsecvenţi şi iresponsabili, populişti şi demagogi.

Hai, pe ce facem pariu că şedinţa de luni a Coaliţiei ori nu se ţine, ori va fi urmată de declaraţii sforăitoare? Sper că nu s-a speriat cineva de ameninţările sus-menţionate. Staţi liniştiţi! Nu e nimeni cretin să iasă acum, înainte de alegeri, de la guvernare. Pisica nu se rupe-n două niciodată. Ea cade în picioare.

Nu ştiu dacă aţi aflat deja, dar, dacă nu, vă spun eu: Cornel Nistorescu este noul director al ziarului Cotidianul.