Adică cu slap şi cu I got the sucker.
Ziarist e şi ăla care scrie ştiri (ba chiar reportaje) privindu-le în direct la televizor. Sau ăla de ţine cîte două-trei microfoane şi care, în caz că nu rîde ca vaca la poarta nouă la replicile lui Vanghelie sau ale lui Becali, n-are decît o singură întrebare la el: “Ce-aţi discutat azi?”. Ziarist e şi ăla care n-are surse decît la agenţiile de presă. Ştirile semnate de el seamănă izbitor de tare cu cele de la “surse”, dar mă-sa nu ştie asta cînd arată ziarul la vecini. Ziarist e şi ăla care plînge în hohote cînd Năstase pierde alegerile prezidenţiale. Sau ăla pentru care opinia celui incriminat într-un articol scris de el e totuna cu vocea robotului care-i spune “abonatul telefonic nu poate fi contactat”. Ziarist e şi ăla care după 1 sau 8 martie aşteaptă Paştele şi apoi Crăciunul, toate cu mici daruri de la viitorii clienţi ai DNA.
Ziariştii ăştia sunt mult mai mulţi decît ziariştii ăia. Din nefericire.
I-am scris în decembrie o scrisorică lui Emiluţ Boc. În care îl rugam să schimbe dracului harta aia din spate. Pe lîngă faptul că e urîtă cu spume, mai şi scria cu litere mari “Bulgaria”, astfel că, în şi cu fiecare poză făcută de jurnaliştii acreditaţi la Palatul Victoria, guvernul României şi premierul făceau involuntar reclamă ţării castraveţilor muraţi (vezi foto 1). Îi scrisesem şi lui Tăriceanu să renunţe la harta veche de pe vremea comuniştilor, dar nu m-a ascultat.
Vă anunţ cu bucurie că harta a fost schimbată (foto 2). Tot urîtă e, dar măcar nu mai facem reclamă Bulgariei. Bravo, Emiluţ! Hai că se poate şi mai bine!
Vanghelie, puţin mai devreme, explicînd cu se dă sărci:
“Cred că în momentul de faţă e o problemă foarte delicată şi trebuie să o tratăm cu foarte mare resposabilitate, nu să îi speriem pe români şi trebuie să vedem cum putem să rezolvăm o parte din problemele românilor. Nu cu asemenea formulte, de a spune ce trebuie să înveţe românii şi cum găsesc pe Gogăl, Goagăl, Gagăl, aşa, unde găsim păpădia şi unde ne interesăm de Herodot. Ăsta este un circ!”
Avem nevoie de oameni ca Goagăl ! (Pătrăşconiu dixit)
Nu ştiu limba japoneză. Şi nu ştiu nici cine e Japonezul. Cert este că tipul îmi pune 13 întrebări. Cam naive. Dar să-i răspundem, că aşa e frumos.
1. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, acceptabilă. (Dacă-mi mai sunt permise cîteva cuvinte, aş mai spune aşa: n-o suport pe Monica Iacob Ridzi! )
2. N-am.
3. Da. Cel mai adesea, sub formă de salariu. Scriind despre ceva, întotdeauna îngropi altceva. Anume, celălalt subiect de care te-ai fi putut ocupa.
4. E o exagerare. Cunosc jurnalişti care nu sunt cumpăraţi sau de vânzare. Nu-s puţini.
5. Da. La fel, cel mai adesea sub formă de salariu.
6. Nu deţin informaţii concrete. Am doar bănuieli. Sau prejudecăţi. Sau impresii.
7. Nu-mi place ce citesc în general în presă. Foarte rare construcţiile jurnalistice interesante.
8. De acord.
9. Da. Deşi nu am vise cu privire la carieră.
10. I-aş angaja pe cei mai buni jurnalişti selectaţi în urma sondaj de opinie făcut printre toţi jurnaliştii. Apoi le-aş da tuturor laptopuri, reportofoane si telefoane. Toate foarte bune. Şi, în fine, aş pleca vreo 3 luni în sudul Franţei.
11. Habar n-am.
12. Nu. Îi ştiu atît de bine, încît aş fi de-a dreptul cretin să simpatizez cu vreun partid.
13. Hai, că asta e absurdă. Primesc cît merit. Oricum, e undeva la jumătatea distanţei dintre percepţia mea şi cea a angajatorului despre merit.
… este un politician care, măcar din cînd în cînd, se recunoaşte învins. E în natura lucrurilor. Sau aşa ar trebui să fie. Nu poţi identifica binele fără a te lovi de rău. Nu poţi stabili frumosul fără a constata şi urîtul. Nu poţi vedea adevărul fără a auzi minciuna. Nu poţi cîştiga fără a cunoaşte şi înfrîngerea.
Alexandru Nazare, de la PDL, şi-a recunoscut public înfrîngerea.
Am pierdut.
Primul pas spre indreptarea acestei stari de fapt este sa o recunoastem. La aceste alegeri se masoara voturile partidelor, iar PSD a avut aproape 70.000 de voturi mai mult decat PD-L.
Pentru această mărturisire (şi pentru continuarea ei), Alexandru Nazare este pentru mine adevăratul cîştigător ale alegerilor de duminica trecută. Chiar dacă n-a mai apucat un loc de europarlamentar. Iar nesuferitul de Flutur, care a anunţat luni victoria PDL în alegeri adăugînd partidului său procentele buzatei, va rămîne doar jegosul ăla care e în stare de orice ca să-i fie lui bine.