Liderul PSD tocmai s-a întors din Anglia, acolo unde, timp de o săptămînă, a urmat un stagiu de pregătire în materie de marketing politic la celebra University of Oxford. Aceasta este explicaţia oficială. Cea neoficială mă tem că ţine de Secret Intelligence Service (MI6). Dar despre această ipoteză n-am a vă spune nimic.

Atît ar fi investit Marian Vanghelie la PSD în anii opoziţiei, dar mai ales în ultima campanie electorală. E o sumă, nu? Rămâne de văzut cât de discret va fi ea recuperată. Am încredere că Ţîfnosu n-o să aibă probleme în acest sens.

Dilema PSD: Adrian Năstase sau Mircea Geoană. Amîndoi vor să candideze. Amîndoi vor la Cotroceni. Amândoi sunt în precampanie electorală. Unul singur va învinge. Şi va reprezenta PSD în cursa prezidenţială de la sfîrşitul anului. Pe cine credeţi că va alege Ion Iliescu?
Nu-l suportaţi pe Traian Ungureanu. Eu ştiu asta. Voi, însă, nu ştiţi prea clar de ce vă e atît de nesuferit. Invocaţi adesea argumentul fanatismului. Traian Ungureanu e o limbă zeloasă, exaltată, obsedată. Un habotnic la curtea lui Zeus. Un fel de Horia Alexandrescu, pentru cine-şi mai aminteşte.
Nu contează argumentul lui, chiar dacă e îmbrăcat bine în verbe pe care puţini ştiu să le aleagă. Stiloul lui scrie cu salivă. Aşa e. Dar nimeni nu observă că fabrica de cerneală a dat faliment? Călimările – nu vedeţi? – sunt umplute acum mişeleşte cu substanţe toxice, viaţa cititorului care-şi udă degetul în gură cînd dă pagina fiind pusă zilnic în real pericol. Asta nu îngrijorează pe nimeni, se pare.
Ce preferaţi? Negreala vizibilă, dar mortală, a pelikanilor fără mamă şi fără tată? Sau saliva transparentă a unui personaj care-l desparte de Horia Alexandrescu vreo 2484 de ani de cultură şi civilizaţie, adică tot atîţia ani de cînd a plecat dintre noi Heraclit din Efes, zis şi Obscurul.
Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la fel şi cea pe care n-am înţeles-o, spunea Socrate despre Heraclit. Cam aşa e şi cu Traian Ungureanu. Dar ca să începi să înţelegi, e nevoie de bunăvoinţă.
Poţi începe de aici (sau aici, e acelaşi lucru), cu un excelent documentar despre Beatles semnat de Traian Ungureanu pentru BBC.
La europarlamentarele din 7 iunie 2009. Anunţul-confirmare a fost făcut pentru EVZ.
„Ceea ce este, este. Eu sunt deschis. Sunt gata să-i dau curs (propunerii – n.r.), am trecut de stadiul de analiză”
Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine. Întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară. În caz că n-aveţi nici un răspuns, intraţi pe pagina de net a secretariatului-general-al-guvernului-incredibil-de-incompetent, adică aici. Vedeţi în partea dreapta un pătrat albastru cu nişte conturi în lei, euro şi dolari.
Am şi eu o întrebare. I se pare cuiva extrem de ciudat faptul că guvernul cere bani de la oameni?
Ladies and gentlemen, Palatul Şuţu has left the building. Thank you and good night.
PS. Dacă întoarceţi uneori capul, daţi un click pe another cherry. Cu ea am votat şi am să votez!
128 de parlamentari au votat puţin mai devreme ca Adrian Năstase să nu fie judecat pentru faptele de corupţie de care este acuzat. Asta e vestea proastă. Chiar incredibil de proastă. Încep cu ea ca să accentuez absurdul situaţiei. Există însă şi o veste bună. 158 dintre parlamentari au fost de acord cu trimiterea Arogantului în instanţă.














