Gîndind în termeni imagistici, nu aveţi senzaţia că guvernul ăsta calcă pe manşeta pantalonilor şi se împiedică la fiecare pas, lovind puternic cu nasul de podea? Nu ştiu dacă e cineva care îl consiliază pe actualul premier, dar dacă acel cineva există, ei bine, el ar trebui lovit puternic cu rigla peste palme.
Aşa nu!!! Niciodată! Never ever!
Cum dracului să guvernezi de o lună de zile şi să nu iei nici o singură decizie pozitivă? Măcar una care să aducă puncte la inventarul capitalului tău politic. De vreo 30 de zile asistăm decît doar la o avalanşă de măsuri care vor măcina ca un cancer pachetul de încredere cu care ai fost numit la numirea în funcţie. Pînă la flegme nu mai e decît un pas, dacă vor continua aşa.
Nu poti lua şi salariu, şi pensie. Nu se mai fac angajări în posturi vacante. Nu mai e cazul de majorări salariale. Nu e definitivat bugetul pe 2009. Guvernul precedent nu a cheltuit cîţi bani ar fi fost cazul. Nu e stare e urgenţă generată de criza gazelor, ci e situaţie de ugenţă. Nu a făcut bine ministrul Oprea cînd a numit de capul lui secretarii de stat. Nu e prea bună Constituţia asta, ea trebuie modificată. Nu am împărţit încă toate funcţiile de conducere din aparatul guvernamental. Etc.
Ce fac demnitarii PDL a doua zi după şedinţa de guvern în care se vorbeşte despre strîngerea curelei? Se duc la Poiana Braşov, cea mai scumpă staţiune montană din Europa. Ce se întîmplă cu ziariştii care vor să relateze de la faţa locului petrecerea la care a participat şi Traian Băsescu? Priviţi!
Dacă vreţi să înjuraţi, aveţi secţiunea de comentarii.
V-aţi întrebat vreodată de ce vor ei să conducă România? De ce se expun flegmelor plebei? De ce investesc ei cantităţi infinite de penibil şi jenant în şi între campanii electorale? De ce sunt ei capabili de tot stresul pe care-l poate suporta un om? De ce se fac zi de zi de căcat în talk show-uri cretine? De ce aleg ei supraîncordarea în locul armoniei, infarctul în locul calmului, vacarmul în locul tihnei? Răspunsul, prieteni, e pe aceste doamne.
Ştiaţi că vocabula “han” vine din limba persană, însemnînd “casă de găzduit şi ospătat călătorii contra plată”? Descopăr pe diverse drumuri tot mai multe hanuri în ultima vreme. Ceea ce e bine, cred, pentru turismul românesc, privit într-un viitor ceva mai îndepărtat, să zicem într-o vreme în care la conducerea ministerului va fi stră-străneapoata Elenei Udrea. Graţie prietenilor mei Petruţ şi Cornelia, care au botezat-o azi pe fetiţa lor, Sofia, am fost la “Hanul din meri”, o locaţie absolut liniştită, la 100 de km de Bucureşti şi la doar cîţiva km după Fieni, pe drumul care duce înspre Sinaia. În caz că v-aţi săturat de zgomotul tramvaielor sau al uşilor trîntite de la lift, vă recomand astfel de privelişti.
La ministerul Sănătăţii urmează să fie numit într-un post de secretar de stat un anume Eduard Armeanu. Nimeni n-a auzit de el, la fel cum nimeni nu auzise de Ionuţ Bazac pînă în zua numirii sale ca ministru. Who the fuck is Eduard? – poate vă întrebaţi. Vă spun eu: e un tip pasionat de fotografie, imaginea de mai jos – sugestivă, nu? – fiind intitulată “reforma sanitară”. E luată de pe blogul lui. Cam aşa trebuie să arate un CV de candidat pentru o funcţie de secretar de stat.
Puteţi să nu credeţi cînd vă zic că Băsescu nu mai vrea să fie preşedinte. La fel cum puteţi să nu credeţi nici că Mircea Geoană îşi doreşte mult să-i succeadă Dictatorului. În caz că luaţi aceste două ipoteze în considerare, veţi realiza poate că lucrurile sunt legate. Supriza, însă, vine din altă parte. Pentru că lui MG i se pregăteşte totuşi un contracandidat. Cineva cu multă influenţă răsăriteană. Vom mai vorbi despre asta.
Am căutat în seara asta ca un disperat în bibliotecă o cărticică. Petru Creţia, Eseuri morale. Am deschis-o de foarte multe ori, ştiind că găsesc acolo liniştea ca leac pentru diversele vinovăţii cotidiene. De data asta n-am mai găsit-o. Nu ştiu ce am făcut cu ea, cui i-am dat-o, dacă am dat-o. Sau poate că e căzută sub pat, nu ştiu, n-am mai verificat. Dar ce bucurie! Am găsit-o aici. Vă sugerez s-o descărcaţi. Eu tocmai am recitit eseul de la pag. 82 şi m-am mai liniştit.
