Toxic, nu?
Afişul ăsta tocmai se instala pe scena din curtea Cartierului General. Cred că se înşeală micuţii…
La cafeaua de azi-dimineaţă, lui Tăriceanu i-a ieşit o reptilă pe gură. El le-a spus ziariştilor că la ultima sa întrevedere cu un ambasador ar fi aflat despre nişte probleme pe care le-ar avea Stolojan în CA la Fondul Româno-American de Investiţii. Să fie un cameleon reptila care-i iese pe gură lui Tăriceanu? Adică negocierile PDL-PNL s-au dus dracului pe copcă?…
Prin Cartierul General umblă un zvon. Cum că diseară, la 22.30, PSD şi PNL vor anunţa formarea unei majorităţi pentru guvernare. Asta, pentru mine, înseamnă că Băsescu a refuzat categoric PSD, dar şi că negocierile PDL-PNL merg prost. Să vedem.
De la ora 11. Adică din sectorul de timp rezervat votanţilor tradiţionali ai PSD.
39 PSD, 28 PDL, 20 PNL – CCSB
41 PSD, 28 PDL, 19 PNL – INSOMAR
Palatul Şuţu şi-a instalat cartierul general în Kiseleff, la sediul central al PSD. By the way, ştiaţi că Pavel Dmitrievici Kiseleff a fost un general rus care între 1828 şi 1834 a condus administraţia militară rusească a Ţării Româneşti?
Tăriceanu a votat de dimineaţă cu ajutorul lui Andronic. A fost o scenă destul de penibilă acolo, la şcoala din Cioflinceni Ciofliceni. I-a lăsat pe ziarişti să aştepte 25 de minute la zero grade Celsius. A votat, şi-a spus speech-ul penibil şi apoi s-a îndreptat spre vilă, acolo unde, după o selecţie “naturală” minuţios aranjată, a invitat o parte a ziariştilor la cafea. Săracul Toma Roman jr, el n-a apucat să intre…
O scrisoare pierdută (1883) – Ioan Luca Caragiale
(…)
TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână
BRÂNZOVENESCU: Şaizeci şi nouă cu roşu, buni… unsprece cu albastru… ai lor…
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… unu, doi, cinci… şapte… zece… unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când şi-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… Da’ dacă-l putem aduce să voteze cu noi ?
FARFURIDI: Altă vorbă… Să voteze cu noi, e uşor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare… dar să voteze cu noi ? Adică cum să voteze cu noi ?…
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…
TRAHANACHE: Mă rog, aveţi puţintică…
FARFURIDI: Nu ştim…
TRAHANACHE: Mă rog, aveţi…
FARFURIDI: Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare…
TRAHANACHE: Cum de trădare ?
BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…
FARFURIDI: Ceva cumva…
TRAHANACHE: Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc…
FARFURIDI: Ceva la mijloc…
TRAHANACHE: Ceva la mijloc?
FARFURIDI: Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puţin s-o ştim şi noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească)
FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea cel Bătrân şi cu Vlad Ţepeş, neică Zahario: îmi place trădarea, dar…
TRAHANACHE: Mă rog, ai puţintică…
BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de aşa lucru… Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI: Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE: Da…
FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?
TRAHANACHE: Aveţi puţintică răbdare! Pentru cine aţi mai votat şi până acuma?
BRÂNZOVENESCU: Nu înţeleg.
FARFURIDI: Nici eu.
TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puţintel…
FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem şi noi.
TRAHANACHE: Ce sunteţi d-voastră, mă rog? Vagabonţi de pe uliţă? nu… Zavragii? nu… Căuzaşi? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru…
BRÂNZOVENESCU: Aşa e…
FARFURIDI: Aşa e, dar…
TRAHANACHE: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment aşteptăm să-l ştim… Prefectul trebuie să vie; nu-l aşteptăm să vie de la telegraf? Nu bate telegraful?… Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi şi sosit numele… pe sârmă, stimabile… Da, pe sârmă, ce crezi d-ta?
FARFURIDI: Toate bune şi frumoase cum le tălmăceşti d-ta, neică Zahario, dar nouă… nouă ni e frică de trădare…
BRÂNZOVENESCU: Nu din partea d-tale…
FARFURIDI: Nu din a d-tale…
TRAHANACHE: Da’ din a cui?
FARFURIDI: Din a cui, din a cui? ştii d-ta din a cui…
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joiţica, dacă ştiu.
BRÂNZOVENESCU: Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie…
FARFURIDI: Ştii ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă.
TRAHANACHE: Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI: Ţi-am spus că mi-e frică de trădare… Ei?
BRÂNZOVENESCU: Ei?
TRAHANACHE: Ei?
FARFURIDI: Ei ? ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE: Care amic ?
BRÂNZOVENESCU: Care amic, care amic? Ştii d-ta…
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joiţica, dacă ştiu.
FARFURIDI: Iar te faci chinez…
TRAHANACHE: Zău nu…
FARFURIDI: Din partea amicului… Fănică…
TRAHANACHE (surprins): Ce?
BRÂNZOVENESCU: Din partea prefectului.
TRAHANACHE (încruntat): Cum?
FARFURIDI (scurt): Nouă ni-e frică… de! că-şi dă coatele cu Caţavencu…
TRAHANACHE (urmează jocul crescendo): Cu Caţavencu ?
FARFURIDI: Cu moftologul…
BRÂNZOVENESCU: Cu nifilistul…
TRAHANACHE: (de-abia stăpânindu-şi indignarea): Cu Caţavencu ? trădare ? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m-aşteptam! Ei! ne-am procopsit!
FARFURIDI: De! noi…
BRÂNZOVENESCU: Ce ne-am zis… ?
TRAHANACHE (biruit din ce în ce mai mult de indignare): Ai puţintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-şi permită, mă-nţelegi, să bănuiască măcar câtuşi de puţin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă-nţelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joiţica…
BRÂNZOVENESCU: Pe coana Joiţica, onorabile…
FARFURIDI: Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu…
TRAHANACHE (şi mai indignat): Ai puţintică răbdare… zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joiţica, ori pe amicul Fănică, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău… Credeţi d-voastră că ar fi rămas el prefect aici şi nu s-ar fi dus director la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu şi cu Joiţica… şi la dreptul vorbind, Joiţica a stăruit mai mult…
FARFURIDI: Ei! se-nţelege, damele sunt mai ambiţioase…
TRAHANACHE (şi mai indignat): Ai puţintică răbdare… Nu de ambiţ că ni era prieten, — pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru ?
FARFURIDI: S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE: Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endepandent, care a facut servicii partidului, judeţului, ţării… şi mie, ca amic, mi-a făcut şi-mi face servicii, da!… şi să veniţi d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) şi să bănuiţi că… să vă pronunţaţi cu astfel de cuvinte neparlamentare… îmi pare rău…
BRÂNZOVENESCU: În sfârşit, noi…
TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare… Îmi pare rău… (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop! numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soţietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte turburat prin fund.)
Simularea unei dezbateri (debate) e un exerciţiu care intră în fişa postului unui consultant politic. Îmi povestea mai devreme un amic cum simularea pe care o vedeţi mai jos, în postarea precedentă, e doar o copie palidă a simulărilor pe care le făcea prezidenţiabilul Adrian Năstase în 2004. Culmea, tot cu Tal Silberstein şi Dan Andronic la manete. Exerciţiile aveau loc în studiourile de la Buftea. Durau uneori şi 10 ore. Pe post de moderator era atunci însuşi Flooooorin Călinescu, astăzi candidat PNL pentru Parlament. Un mega-show pentru puţinele persoane care aveau acces la aceste simulări. Tal (ca de altfel toţi consultanţii evrei) era obsedat de confidenţialitatea simulărilor. Şi de cafea. În fine. Se simula tot. Intrarea în scenă, poziţia la pupitru, poziţia mîinilor, absolut orice detaliu…
Şi totuşi, Năstase a pierdut. Un mare mister rămîne acel eşec din 2004. Pentru cunoscători, însă, adică pentru cei care ştiu cît de apropiat este Tal Silberstein de Traian Băsescu, misterul nu există.
Nu ştiu exact de ce, dar am senzaţia că vom avea un guvern PDL-PNL după alegerile de duminică.