Cunosc câţiva idioţi. Mă scot din minţi şi-aş vrea să renunţ la întâlnirea cu ei. Eh, dar asta sună deja ca o treabă dificilă. Practic, nu se poate. E nedrept.
Ai întâlnit vreodată un idiot? Sunt convins că da. Si, totusi, cum l-ai descrie? Cu “dă-l dracu’” nu prea merge. Eu unul mă simt adesea în pericol în preajma idiotului. Şi trăiesc sentimente amestecat-confuze: indignare, ameninţare, singurătate, neputinţă, mânie, dispreţ.
Să-i dăm dracu’?