Anagrama reprezinta o forma de comunicare speciala ce dateaza inca din secolul 3 I.C. In greaca veche, “ana” inseamna intoarcere, rasturnare, iar “gramma” – litera. Primele anagrame pastrate le avem de la Lycophron zis “Obscurul”, intelept la curtea regelui Ptolemaios, caruia i-a fost anagramat numele in “apo melitos” (”care provine din miere”). Mai tirziu, in sec 12-13, evreii cabalisti au transformat anagrama intr-o adevarata obsesie. Themura (”schimbare”), a treia carte a Cabalei, era arta de a face anagrame. O faimoasa anagrama medievala pleaca de la intrebarea lui Pilat la judecata lui Iisus. Quid est veritas? (ce este adevarul?). Raspunsul anagramat: Vir est qui adest (Este omul dinaintea ta). Astazi nimeni nu pare sa se mai joace cu literele rasturnate. Eu am incercat. Iata ce mi-a iesit:

traian basescu – satanic abuser
mircea badea – macabre idea
ion iliescu – oil cuisine
viorel hrebenciuc – evil or nice cherub (heruvim, adica un fel de inger)
andrei gheorghe – renegade or high
cristian sutu – it is a curt anus

Am gasit si citeva anagrame interesante ale unor nume. Poate va regasiti: beatrice – bacterie, ciprian – pricina, cosmina – masonic, gabriela – agreabil, luminita – umilinta, marinela – luminare, monica – camion, nicolae – ciolane, patricia – tipicara, simona – manios, sorina – anisor, stefan – nefast.

Demna de interes mi s-a parut seria de 10 anagrame: SERTIV = ASERVIT = REVISTA = SERVITA = STIVARE = SVAITER = VERISTA = VERSATI = VESTIAR = VRAISTE.