Cineva are nevoie de ieri şi de alatăieri pentru azi şi mâine. Oricât de democrată ar părea societatea românească, ea este încă comunistă în străfundurile ei. Nu mă refer acum la conducerea ţării ci la întraga ţară. Chiar şi ţâncii preşcolari sunt încă îndoctrinaţi de comunism. Slavă domnului că nu vorbim de neo-comunism ci de un comunist uitat prin societate de câţiva dictatori, şters, împutrezit. Probabil că mai sunt necesare câteva generaţii pentru ştergerea amintirilor. Ia oricare cetăţean al ţării. Dacă este salariat, va vrea salariul la valoarea “salariilor mari”. Dacă este pensionar, va vrea ca cei care au pensiile mari să aibă sporuri mai mici decât cei cu pensiile mici. Acest lucru este o rămăşiţă a comunusmului. Nici un calcul capitalist nu ar putea să explice de ce cineva care a cotizat cu o sumă mai mare la fondul de pensie trebuie să aibă o altă formulă de calcul decât cel care a avut o contribuţie mică, numai ca să pară “totul echitabil”.
Gândim încă comunist pentru că nu ne putem adapta la gândirea capitalistă, acea gândire care cântăreşte valoarea în bani. Noi suntem încă tributari sentimentalismului, apreciem un poet sau un scriitor după cum scrie şi nu după cât vinde. Ar trebui să ardem sentimentele, acestea ne fac comunişti.
Ghiorghi Prisacaru a fost în UTC, a fost în delegaţia spre China… dacă nu am avea sentimente l-am arde pe rug, ca pe un posedat de Satana. Ce caută într-un partid politic. Iliescu a fost pe la ruşi, şi el ar trebui ars pe rug… Constantinescu… membru de partid într-o instituţie care spăla creiere… pe rug. Milioane de oameni să fie arşi pe rug în piaţa publică. Toţi cei care au avut carnete roşii, fie de PCR, fie de UTC, să fie arşi pe rug. Dar şi sindicatele colaborau cu PCR… deci şi membri de sindicat de pe timpul comunist… pe rug. Poeţii, scriitori, cei care au mai supravieţuit, cărţile lor, tot ce s-a făcut în comunism… pe rug. Să ne eliberăm printr-un rug mare. Să ardem 20 de milioane de români pe rug! Cei ce vor rămâne vor face un salt nou al înţelegerii, vor constitui premisa unei societăţi curate. Dar, ca să fim siguri că nu este o greşeală pe undeva, mai bine pe rug şi ei! România toată să o ardem într-un singur rug!
Ce frumos vom apărea în cărţile de istorie: “România purificată pe rug precum pasărea de foc.” Să mai rămână un singur român, acela care aprinde chibritul. Apoi să-şi dea foc şi el. PE RUG!
Leave your Comment