Azi dimineata, la 5.47, Viorel Hrebenciuc n-avea somn. Probabil se saturase de sah virtual cu Vladimir Putin. Intra pe bloguri si ajunge la Adrian Nastase, vechiul sau prieten cu care n-a mai vorbit de o vreme. Citeste ultimul lui post si, brusc, simte cum unul din cele sapte pacate capitale ii intuneca mintea. Nu mai comentase de mult pe bloguri. S-o fac, sa n-o fac? O face! Isi da tastatura mai aproape si incepe sa loveasca tastele: “Adriane cei care ti-au prezentat tabelul au “uitat”sa pondereze cifrele cu prezenta la vot.Diferenta va fi tot negativa,dar sensibil mai mica”. Se opreste. Ar fi vrut sa scrie mai mult, dar nu. E de ajuns. Mesajul a fost transmis. Adoarme.
Ceva mai tirziu, la micul (dar foarte opulentul sau) dejun, Adrian Nastase primeste un sms de la Anca. Il citeste, isi duce doua degete la baza nasului, ofteaza si, cu o singura miscare pe care cei fara singe albastru n-au putut-o imita niciodata, da deoparte borcanul cu icre negre, dar si farfuria cu croaissants. Isi linge degetele minjite cu unt elvetian si dulceata de gutui. Suna din clopotelul negru, iar scribul apare in fix trei secunde, de dupa draperia cusuta cu fir de aur de catre fostele angajate ale Fabricii de confectii de la Trainica. Ia si scrie! “Viorel, ai dreptate – partial. Stii, de asemenea, ca daca prezenta la vot ar fi fost de 50-60%, ponderea populatiei urbane ar fi fost alta si procentul PSD ar fi fost mai mic. Acestea sunt insa detalii. E clar ca dreapta are un avans solid iar noi trebuie sa ne gandim serios cum putem redeveni o alternativa in sine, nu ca anexa de guvernare pentru vreun partid de dreapta. Contam, in continuare, pe tine…”.
La auzul partii finale a dictarii, scribul ridica discret din sprinceana stinga.
Leave your Comment