Pe strada Batisei, colt cu Jean Luis Calderon, gasiti poate cea mai buna bucatarie din Bucuresti. La Violeta’s Vintage Kitchen. Tocmai s-a deschis, iar eu am gasit-o intimplator in seara asta.
Bucataria mea cu arome din trecut, in care bunica s-ar simti in largul ei, printre aluaturile puse la dospit, nucile prajite si merele coapte, fara sa aiba nevoie de vreun training care s-o familiarizeze cu marile progrese tehnologice in materie culinara ale prezentului, cu vegetele, margarinele cu aroma de sunca, ciresele confiate albastre, frisca vegetala, cuburile de concentrat sau prafurile magice. Un loc unde magia aluatului ce, framantat, dospit si copt, devine, in trei ore, cozonac rumen si pufos, e suficienta… (Din Manifestul Violetei)
Va recomand s-o descoperiti si voi.
Turambar
Posted on 9th February, 2008
Chiar joi am trecut pe acolo si eu. Sunt la inceput. Au o chelneritza usor, dar ushor, presque insesizabil, impertinenta (sau doar absenta – nu stiu) si mancare decenta. Painea aia cu care se lauda ei e un pic cam cocoasa (moale, lipicioasa). Insa chimanul este cat se poate de chiman inauntru.
Eu va recomand restaurantul german, ala pitit pe undeva langa Calea Dorobanti (pe Brazilia sau Stockholm). Supa de usturoi ca acolo… Yummie!
InnOcente*
Posted on 9th February, 2008
Are cremă de zahăr ars – deci o s-o descopăr curând 
Oana B.
Posted on 9th February, 2008
si mie imi place mancarea de acolo. am scris si eu de Violeta, de bucataria si mancarea ei, in evz, saptamana trecuta
ps: cristi, daca mai treci pe acolo, incearca checul cu nuci si ciocolata!
sutu
Posted on 9th February, 2008
(aici trebuia sa fie un comentariu de la radu popa. l-am sters din gresela. scuze)
violeta dinca
Posted on 10th February, 2008
turambar, cocos (moale lipicios) este miezul painii de casa – facuta doar din faina, drojdie, sare si apa, fara alti agenti de afanare, crestere, colorare sau potentare de aroma – cca 1/2 ora de la scoaterea din cuptor. De cele mai multe ori nu am timp sa o las sa se zvante, pana ce aluatul nu mai “lucreaza”. Ajunge pe mese inca “vie”. Te provoc la o supa de usturoi mai buna decat la restaurantul german. Am inclus-o in meniul de luni:).
Numai bine tuturor si multumiri pentru bunele ganduri.
Turambar
Posted on 10th February, 2008
Doamna, primesc provocarea. Mai ales pentru ca shtiu cum este painea de casa. Si cum ar trebui sa fie.
Therefore, saptamana asta, cand o sa intre unu ras in cap, cu mustatza de tatar pe oala si o sa se prezinte Turambar, nume neaosh romanesc, sa shtitzi ca e cazul sa punetzi supa de usturoi la cuptor. Caci, vorba lui Ciutacu: gandesc profund shi mananc temeinic.
Turambar
Posted on 11th February, 2008
Post festum burtam plinum est.
Saru-mana pentru masa. Tocmai m-am intors de la supa de usturoi. Buna, gustoasa, delicioasa. Shi salata ashijderea.
Shi am primit shi o mita in forma continuata: doo cifle calde, aburinde. Una cu mac, alta cu stafide si rozmarin. Fierbinti. De-abia scoase din cuptor. Si foarte bune, of course.
Therefore, ma supun oprobiului public shi ma dau legat de maini shi de picioare primului justitziar care vrea sa faca un talk show despre acest grav fenomen social. Turcescule, pregateshte bilele! Eu aduc juma de placinta de branza pe care nu am mai putut sa o termin. Proba.
sutu
Posted on 11th February, 2008
am vazut… stateai la masa din colt…
Turambar
Posted on 11th February, 2008
lol. deci erai shi tu prin preajma, la supa de usturoi. ce mica e lumea shi ce ignorant sunt, sa stau cu nasu in ziare si sa nu ma uit imprejur la comeseni
Leave your Comment