Am recitit ieri All the president’s men, de Carl Bernstein şi Bob Woodward. O carte pe care aş da-o ca lectură obligatorie, o dată pe an, cel puţin, sutelor de fetiţe şi de baieţi care îşi închipuie că fac presă azi în România.
Probabil că aţi citit-o. Pe mine m-a întristat. Iată, spre exemplu, cum se întîlnea Woodward cu sursa lui din FBI, Deep Throat: Cînd Woodward avea o întrebare urgentă, muta ghiveciul mai în spate pe balcon. În timpul zilei, Deep Throat verifica să vadă dacă ghiveciul fusese mutat la locul lui. Dacă da, atunci el şi Woodward se întîlneau pe la ora 2.00 într-o parcare subterană, loc dinainte aranjat. Woodward pleca din apartamentul lui de la etajul şase şi cobora pe scara din spate ieşind pe o straduţă dosnică. Mergînd pe jos şi schimbînd mai multe taxiuri pînă la parcarea subterană, putea fi sigur că nu-l urmăreşte nimeni. În parcare, cei doi puteau discuta o oră, o oră şi ceva, fără să fie văzuţi. Dacă Woodward nu găsea taxiuri, ceea ce se întîmpla adeseori noaptea, atunci îi lua uneori două ore să ajungă la locul de întîlnire mergînd pe jos.
Sau iată cum funcţiona un raţionament jurnalistic după ce Woodward şi Bernstein aveau să publice o informaţie verificată din 4 surse, informaţie dezminţită ulterior de un oficial: Făcuseră prea multe presupuneri. Convinşi de sursele lor şi de propriile lor deducţii că în spatele afacerii Watergate se găsea Haldeman, se agăţaseră de un fir şubred – fondul secret. Decizia era întrucîtva justificată. Banii pentru campania lui Nixon fuseseră cheia concretă care deschiseseră uşa spre activităţile secrete. Dar ei porniseră pe scurtături de îndată ce căpătaseră convingerea că Haldeman controla fondul. Auziseră ceea ce doriseră să audă. În seara în care Sloan confirmase că Haldeman era unul din cei cinci, nici măcar nu întrebaseră dacă Haldeman îşi exercitase autoritatea, dacă într-adevăr aprobase vreo plată. Nu încercaseră să afle de la Sloan exact ce întrebări i se puseseră pe timpul audierii de către Marele Juriu Federal şi ce anume răspunsese. Odată ce Sloan pronunţase cuvintele magice, ei plecaseră şi nu mai dăduseră nici un semn de viaţă. Nu-i ceruseră lui Sloan să repete declaraţia, ca să se asigure că înţeleseseră corect. În relaţia cu agentul FBI îşi amplificaseră greşeala. Întrebările puse de Bernstein fuseseră superficiale. Ar fi trebuit să-l determine pe agent să rostească el însuşi numele, în propriul său context. (…) Îşi mai făcuseră şi alte calcule greşite. În discuţioa cu avocatul din MInisterul de Justiţie, Bernstein nu ar fi trebuit să facă uz de metoda tăcută “confirmă-sau-închide-telefonul”. Instrucţiunile fuseseră prea complicate. Cît despre Deep Throat, Woodward se bazase prea mult pe un cod pentru a obţine confirmarea, în loc să caute să obţină o declaraţie fără echivoc”.
M-a întristat, ziceam, pentru că felul acesta de jurnalism a murit în România. Azi nu mai auzi decît: “nu răspunde la telefon…”, “aaaa, am uitat”, “”, “dăm un mediafax?”, “de ce să-l căutam? ştiu eu sigur că e aşa”. Cei capabili să gîndească jurnalistic ori au plecat din presă, ori s-au înconjurat de nulităţi. Jurnalistul este o specie pe cale de dispariţie! Despre ultimii jurnalişti am scris acum un an în mini-serialul “Redacţia mea”. Aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.
Are vreun mogul curajul să-i adune la un loc? Sau ne apucăm cu toţii de tabloide?
Hai sa facem un ziar online.
Te bagi ?
sutu
Posted on 3rd August, 2008
FYT, nu cred ca asta e solutia! e deja plina presa electronica de “seniori editori” care nu stiu nici cit e ceasul
ionut
Posted on 3rd August, 2008
cei mai buni ziaristi adunati la un loc vor produce, teoretic, cel mai bun ziar. insa, noi avem nevoie de o presa mai buna, nu de un singur ziar, mai bun.
Valentina
Posted on 3rd August, 2008
ce mi-am luat-o eu anul trecut pentru ca am indraznit sa spun acelasi lucru!!! ma lasi sa pun o parte din postul tau, cu trimitere la tine pe blog? cred ca ma mananca… pup
felix
Posted on 3rd August, 2008
Regretam inchiderea posturilor EL si BBC-Romania. Jurnalistii care au lucrat acolo ar putea sa se uneasca si sa faca un proiect comun.Ma gindeam si la infiintare unei Scoli-Master, unde sa invete meserie jurnalistii tineri si cei care simt nevoia. 
Deci un fel de centru-pilot, de unde sa iasa jurnalisti “adevarati”.
Oricum, e bine ca tot mai multi din tagma asta incep sa-si dea seama ca sint pe o cale gresita. Inante de a vindeca o boala, trebuie sa ai un diagnostic.
@ ionut -> Trebuie inceput cumva.
maria
Posted on 3rd August, 2008
bravo , Cristi! ai scris un post execptional asa cum sunt si cele din cotidianul
sophia
Posted on 3rd August, 2008
eu tin minte ca a existat un ziar bun la un moment dat si nu s-a facut primavara cu o singura floare. dimpotriva, s-a ofilit!
@Cristi Şuţu. Tu nu-i cazul să te apuci de tabloide, ţi-a făcut Dan Andronic oferta. 
ionut
Posted on 4th August, 2008
@sutu:
“Are vreun mogul curajul să-i adune la un loc?”
de ce nu ar fi posibil pentru un saptamanal? sau, un lunar?
vorbeste si tu cu mogulul tau…vezi ce zice. sau, macar cu Bogdan Chireac, ca si el e un mini-mogul:)
Tiberiu
Posted on 4th August, 2008
Sutu: Mai ai de lucrat la redactia ta, ma refer la link-urile cu aici si aici etc. Se pare ca si tu judeci dupa aparente. Si este clar ca ai o parare subiectiva si ai facut un calcul gresit cand ai spus ca acestia ar fi “ultimii jurnalisti”. Mai ai cel putin sapte colegi la tine la birou pentru a nu generaliza cu “din presa”. Exista gazetari desupra tuturor din lista ta. Revin insa la intrebarea finala: niciun mogul nu o sa-i adune pe toti la un loc chiar daca si-ar dori. “Redactia ta” este posibila. Ma refer insa si la altii care sunt jurnalisti de marca.
sutu
Posted on 4th August, 2008
tiberiu, de crezi tu ca redactia MEA este si redactia TA?
Tiberiu
Posted on 4th August, 2008
Cristi: ai spus “ultimii jurnalisti” ca si cum restul nu ar exista. Ma refer la cei buni. Este o confuzie, of course. In exprimare. Am fost obisnuit ca redactiile sa fie constituite din sectii . As fi inteles daca ai fi spus “sectia mea”, dar redactia este mult mai mare, iar aceasta NU trebuie construita pe amicitii, relatii si obligatii, ci respectand o singura conditie: profesionalismul echipei. Sunt convins ca nu exista in Romania macar un ziar cu o echipa formata astfel. Este posibil sa nu fi retinut ideea de “redactia mea” pe care ti-ai alcatuit echipa. De aceea am crosetat doar pe povestea ta cu “ultimii jurnalisti”. Am sa ma gandesc insa la o formula de echipa si atunci ai sa vezi ca unii din lista ta se vor regasi si in redactia mea. Ei bine, acestia nu vor putea fi uniti vreodata nici de mama mogulilor.
sutu
Posted on 4th August, 2008
tiberiu, hai sa fiu mai clar: tu NU faci parte din redactia mea!
Daca v-as zice REDACTIA MEA, cadeti pe spate. Si nu vreau sa va loviti …
Tiberiu
Posted on 4th August, 2008
sophia
Posted on 4th August, 2008
FYT@ te rugaaam! pliiiiiiiiiiiiiz! macar primii trei,hai, fa o concesie.
Cristi Roman
Posted on 6th August, 2008
Tu faci recomandari doar dintre cei pe care ii cunosti personal. Prin urmare, logic, numarul ziaristilor buni e mai mare.
[...] urma cu ceva vreme, m-am contrat cu Sutu care si-a prezentat redactia sa. N-as fi avut nimic impotriva daca ar fi spus sectia mea, ba poate [...]
sau Bombonel secretar general de redactie.
Leave your Comment