Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie-mi place micul dejun. Desigur, nu orice fel de mic dejun. În filmul meu despre o bună dimineaţă cu surîs, micul dejun se ia în deplasare. Adică nu acasă. Deschizi o uşă, te uiţi la ceas, e 7 şi 45, dar n-apuci să laşi mîna jos pentru că cineva îţi zîmbeşte cu 22 de grade celsius, temperatura perfectă. Te aşezi la o masă lîngă geam şi primul miros este al feţei de masă. Albă, dacă se poate. La atingerea ei vei şti imediat ce ţi-ar placea să vezi venind dinspre bucătărie, înainte să apuci să deschizi paginile 4-5 ale ziarului preferat. Aş dori o omletă cu mult mărar, crescută în două picături de ulei, pîine ce n-a apucat să se răcească, unt, trei portocale stoarse, un croissant cald, cafea cu lapte şi un pahar cu apă.
Nu-mi explic de ce, dar nu ai unde şi cui să faci comanda. Acest loc nu există în realitate, motiv pentru care cred că am să-l fac eu. Mă gîndesc la el de prea multă vreme ca să nu existe cândva.
Există, într-o realitate congruentă, Violeta’ Vintage Kitchen, unde aveţi şanse mari să vi se spună acel Bună dimineaţa! de care încerc să vă vorbesc aici. Bine, puteţi să mergeţi la Carul cu bere, la City Grill, la La Mama sau în alte locuri întunecate care deschid, niciodată n-am înţeles de ce, pe la 10.00, iar după 12.00 micul dejun este interzis, fir-aţi ai dracu’ cu ciorbele voastre de burtă! Vă spun, în astfel de locuri, în loc de Bună dimineaţa! veţi primi întotdeauna un cap în gură.
Dacă aveţi energie şi vreţi să vă spuneţi singuri Bună dimineaţa!, mergeţi la 8.30 fix, cînd se deschid uşile la Mega Image. Au cea mai bună pîine, cele mai bune croissante, fresh de portocale, unt şi ouă. Pentru mărar, pune maşina pe avarie 2 minute în faţa tarabelor din piaţă. Sau, mai bine, cumpără minunăţia asta. 
Bună dimineaţa!
bogdan b
Posted on 31st October, 2008
Stiam eu ca e imposibil sa fiu singurul care sa-si doreasca lucrul asta in fiecare dimineata. Daca-ti deschizi locul respectiv promit sa-mi iau o zi de concediu si sa vin din Ploiesti sa-l vizitez intr-o dimineata.
Intr-un singur loc am gasit ceva asemanator…. eram in Targoviste la o terasa (undeva pe langa primarie parca) si am luat un “mic dejun american”. Ca a lipsit buna-dimineata aferenta…. asta e alta mancare de peste.
Ferentari
Posted on 31st October, 2008
Oana Niculescu Mizil are blog
nu-i asa ca ar fi tare sa castige colegiul 20?
scuze de off-topic.
nicole
Posted on 31st October, 2008
…iar prin geamul cat peretele sa ninga…
Alandra
Posted on 31st October, 2008
Probabil ca ai fost de curand plecat din tara si te gandesti inca la micul dejun de la hotel. Iti trece dupa cateva zile. Simptomul revine la urmatoarea “intoarcere” lol
Da. Bună idee sa faci ca “acest loc” sa existe, cu singura conditie ca acea cafea cu lapte sa fie la fel de buna si sa miroasa la fel de bine precum aceea despre care povestesti.
Imi amintesti de micul dejun pe care il servesc ori de cate ori ma duc la Lausanne. Si bistrourile sunt pline la ora aceea de pensionari imbracati cochet ce-si beau cafeau si citesc ziarul.
Seful unui astfel de bistro mi-a spus BONJOUR, MONSIEUR cu zambetul pe fata inca de prima data, din primele minute de cand am sosit in Elvetia, ca si cum ne-am fi cunoscut de 1.000 de ani. Am baut un espresso si i-am pus o intrebare si a convocat toti clientii sa-si dea cu parerea. La plecare nu m-a lasat sa iau taxiul pentru ca a zis ca e scump si a iesit in mijlocul strazii si a oprit un troleibuz.
L-am intrebat si pe soferul troleului cum pot ajunge la hotelul meu si acesta cu o mana tinea volanul si cu cealalta imi desena traseul.
Dupa ce am coborat am aratat biletul acela mazgalit unui afro si acesta a mers cu mine vreo 5 minute pana inauntru la receptia hotelului.
Mai povestesc si alta data. Acel bistro primitor se afla chiar vizavi de velodromul din Lausanne. Si cica romanii sunt ospitalieri … 
Lilick
Posted on 1st November, 2008
Ce liniste…si ce proaspat e totul pe blogul tau.
[...] modelul lui Sutu (cu respect, imi ridic palarioara si salut cu reverenta) care a intrebat cine o recunoaste pe Elena [...]
ilinca dima
Posted on 1st November, 2008
ah, nici n’ai pretentii prea mari. hotel maritim, in frankfurt. exact ce zici tu.
al’fel, poti invata oricand sa gatesti 
Leave your Comment