de Alex Mazilu

Traim cu totii intr-o era industriala a perceptiei, a palpabilului. Acest pragmatism tranforma valori, daca cumva nu le-a trasformat pe toate deja. Acest lucru ne pune fata in fata cu o lume a aparentelor. Uneori fotografia, prin instantaneele sale, dezvaluie adevarata fata a aparentelor.

Fotografia este pentru multi un fenomen global. Nu reusesc sa gasesc raspunsul la intrebarea daca este arta sau nu? Fotografia traieste intr-un mediu extrem de complex, in care este foarte greu sa ai o viziune personala. Cum ai putea sa recunosti intr-o imagine (stiind ce reprezinta), ca a fost facuta de cineva anume… Folosind trepiedul pe post de sevalet al timpurilor noastre, fotografii au de trecut o bariera de foc.

Revolutia fotografica pornita in trecut de Kodak, este continuata zi de zi. Oamenii au inceput sa priveasca lentila aparatului foto si sa zambeasca.

In pictura nu exista capodopere intamplatoare, in fotografie, da… aceasta, aparand fara a avea la baza o teorie initiala, fotografii amatori, fiind cei care au dezvoltat-o. Asadar, daca am aputea sparge timpul si spatiul, macar pentru o clipa, am face-o prin fotografie.

[There is no accidental painting masterpiece, in photography it is possible... it was developed without a theory, amateur photographers developed it. If we could break time and space, even for a moment, we could do it through photography.]