de another cherry

Stati asa sa-mi infund intai pana la prasele picioarele-mi delicate. Gata. Tocmai m-am instalat in papucii de casa inca uimitor de calzi si neasteptat de moi ai lui Sutu. Mmmmmm. Nu-i rau deloc aici. Stie el ce stie.

Stati sa-mi indes si pipa intre buzele ce n-au mai atins asa trufanda. Si s-o aprind alene. Pfiii, dar ce frumos mai miroase. Sa va spun ce vad. Sunt la Palat unde se pare ca of, nu avem rege. E plecat cu ceva intalniri diplomatice la Verde Imparat. Dar uite, este totusi lumina ca ziua.

Eu am putut sa intru aici nestingherita, fluierand. Si sa cotrobai sniff-sniff prin lucrurile personale ale proprietarului de drept. Candelabrele sunt toate aprinse. Canta putintel o muzica potrivita. Ce sunt aia, ingeri? Sfinte Sisoe. Si ce ating, harpe? Wow. Deci in decorul asta se intampla scrierile astea zilnice. Acum inteleg.

Gata. Abia acum sunt in stare sa zic. Cat de tare m-am pierdut cu firea. Si cum m-am lasat moale ca fularul la podea. Si numai cand am fost stropita cu apa vie dintr-un cioc vrajit mi-am revenit. Dupa ce Sutu mi-a propus sa viu aici sa tin o cuvantare.

N-a fost o zi oarecare. Inca mi se mai zbate o vena groasa de la gat. Gat pe care era sa mi-l si sucesc de emotie pe scari. In timp ce ma precipitam sa-i zic mamei de cireasa vestea cea mare.

Dar ce-i asta? Mi se intinde un microfon. Si un scaunel, sa ajung cum trebuie la el. Mama? Mama, esti acolo? Iti multumesc ca m-ai facut. Uite, drept rasplata, astazi scriu la Sutu.

As vrea sa multumesc si ariciului, care m-a plesnit cu linia peste labute. Pana am inceput in fine sa scriu cum trebuie. Si nu in ultimul rand m-as bucura sa ma auda si stie el cine. Care a crezut in mine. Si mi-a pus un site in fata. Sa scriu in el.

M-am inecat de emotie. Dar mi se ofera dintre draperiile rosii si grele de catifea o cupa cu sampanie. Multumesc frumos, sunteti foarte dragut. Nu trebuia. Nu mai am mare lucru de zis. Dar spuneti-mi, cum imi sta parul?

Doamnelor, domnilor, eu am in maneca mereu subiecte care ma ard. Uite, acum, de exemplu, ma mistuie dorinta de a scrijeli numaidecat despre trei. Primul, cutremurator. O istorie cu femeile netrebnice care vand covrigi gustosi. Si cum m-a facut pe mine asta sa lacrimez realmente.

Al doilea, exclusiv. Idei disparate dar vitale despre pepenele meu rosu. Si cum vad eu viata prin ochii lui de pepene. Si ultimul, dar nu chiar la coada. Un eseu despre cum m-as bucura sa-mi vandalizez profesoara de latina.

Da, ati inteles perfect. Eu asta stiu sa fac bine. Sa ma pieptan cu gratie. In timp ce Sutu analizeaza atent in fiece moment cum arde tara, eu mereu ma pieptan. N-am ce sa fac. Eu m-am straduit, sa stii, Sutu.

M-am gandit la Elena Udrea. M-am gandit mult timp. Doar-doar oi simti in contra naturii mele ceva scanteie. Si oi putea insira pe o ata cateva cuvinte potrivite despre domnia ei. Vax albina.

Apoi am crezut ca reusesc cu Geoana. Am inchis ochii, m-am lasat pe spate. Mi-am frecat tamplele cu degetele aratatoare. Si m-am concentrat cat am putut mai bine. Dar si Geoana m-a lasat stearpa. Desi eu tocmai incercam sa nasc ceva.

Am dat apoi navala prin toate camarile Palatului. M-am amuzat teribil, am martori. Uite, sa zica ingerii. M-am amuzat nemaipomenit cu ce ai scris tu pe aici. Apoi mi-a venit iar o pofta teribila sa ma pieptan.

Dar vai. Am plecat in graba si am doar un papuc in picior. Si e trecut de miezul noptii…Unde mi-e caleasca? Si cum sa merg asa acasa, in livada? Sutu, vino inapoi si pune ordine in lucruri. Te rog frumos.