Eh, Băsescu a renunţat la sloganul “Vreau o Românie a bunului simţ”.  Sper, din motivul pe care nimeni (în afară de mine) nu pare să-l fi remarcat: conţinea o greşeală gramaticală, adică lipsea cratima dintre “bunului” şi “simţ”. Crin Antonescu, care folosea şi el un slogan similar, s-a mişcat repede şi, după ce a descoperit că nici sloganul lui nu avea cratimă, a anunţat că nu va renunţa la el. Acum, pe site-ul lui Crin, sloganul e într-o nouă prezentare, cu cratimă.

Şi acum să revenim la noul slogan al lui Băsescu. România liberă ni-l dezvăluie: BĂSESCU PENTRU ROMÂNIA. Ce-aş putea spune în afara faptului că nu-mi inspiră nimic sloganul ăsta? A, poate că ne aminteşte 10 pentru România, un spectacol cu premii organizat de Realitatea TV? Chiar, se va mai organiza oare anul ăsta 10 pentru România?

Comments

irongates
Posted on 20th October, 2009

Bătălia pentru cratime, păi intelectualii lui Băsescu sunt ocupaţi cu altceva, chiar dacă preşedintele spală de zor pe jos cu unii dintre ei, cei care l-au părăsit. Cine să pună un pic de gramatică aplicată?
Cum adică Băsescu pentru România? Până acu pentru care ţară a fost?

k
Posted on 20th October, 2009

Da tati, asta era problema. Daca nu observai era jale.

nedumeritul
Posted on 20th October, 2009

aiurea in tramvai cu sloganul, daca asta o fi totusi. Prima reactie e negativa – hop si asta, vine sa ne blagosloveasca- a doua e rautacioasa…

Schimba Felix…mai cauta! Mai bine o reluare ceva… cu ardeiul iute, cu iepurasul, cu jucatorul. Ceva mai la subiect!

Bibliotecaru
Posted on 20th October, 2009

Este evident că ar fi trebuit să scrie în slogan “bun-simţ”. Vu toate acestea “bun simţ” nu este o greşeală, numai că înseamnă altceva.

Opusul lui bun-simţ este nesimţit. Privind cuvintele, se observă clar că nesimţit se referă la o persoană care are simţurile nedezvoltate, nu vede, nu aude, nu pipăie, nu miroase… Bun-simţ ar însemna tocmai că aceste simţuri sunt dezvoltate. În concluzie, cel cu simţurile bune are capacitatea de a percepe subtilităţi, nuanţe imperceptibile… şi iată se ajunge la sensul bun-simţ de astăzi, de persoană capabilă să observe calea uzanţei.

“Vreau o Românie a bunului simţ” este acelaşi lucru cu “Vreau o Românie în care să domine simţul bun”. Ei bine, cineva ar putea găsi o logică şi în asta.

Leave your Comment