“Le dați pomană electorală”.
“Nu, nu este adevărat. Participăm cu dărnicie la sărbătorile poporului”.
Hai sictir.
Spune bă pe față că ne dai ce ne dai și că ne dai cu două mâini. Este și normal să ne dai pomană. În primul rând este mai ieftină. Mai ieftină decât să te ții de promisiunile electorale.
Pomana electorală este o simplă acțiune de activare a mărcii fiecarui partid/ candidat. Neputând face sampling cu realizarile candidaților, pentru simplu motiv că nu există, se face sampling cu ulei, sare și zahăr. Având în vedere că target-ul mănâncă atât de rar, nici măcar nu se chinuie nimeni să le atragă atenția că în exces, sarea, zahărul și grăsimile dăunează grav sănătății.
E drept că singurul lucru care le diferențiază este locația. Uneori însă nici chiar aia. Dar cum să fie activitațile de activare diferite când nu este nici o diferență nici între partide și nici între candidați. Sunt toți o apă și-un pământ.
Într-o țară nemâncată este absolut normal ca pomana să cuprindă câteva alimente de bază. E foame mare.
Nu pot însă să nu remarc ironia că tocmai cei care ne-au băgat în foame ne dau din 4 în 4 ani de pomană.
De obicei la pomeni se cântă prohodul. Dacă stai să te gândești că la fiecare 4 ani ne mai îngropăm o dată demnitatea națională, prohodul ar fi tema muzicală cea mai potrivită.
Prohodul însă întristează, îndeamnă la reflecții. Maneaua nu, așa că mai nou, au început să cânte maneliștii. Și mai nou, ca să ne dea posibilitatea să ne exprimăm aprecierea față de trilurile cu care ne încântă, partidele au început să-i pună pe maneliști și pe listele electorale.
Imaginați-vi-l pentru o clipă pe Al Gore care participă la un miting electoral unde cântă, să zicem Snoop Dog. Ca să aibe sens, mitingul are loc în Bronx și Al Gore vrea să câștige de partea partidului votul comunității de culoare.
Încercați acum să vi-l imaginați pe Snoop Dog pe listele electorale pentru primăria Connecticut-ului. Dacă nu reușiți, nu înseamnă că nu aveți imaginație. Normal este să nu puteți să vă imaginați o astfel de imbecilitate.
Suntem o țară de pomanagii. De la felul în care jucăm fotbal și până la naturalețea cu care întindem mâna, suntem întruchiparea pomenii.
Și de ce să nu primim pomană? Nu votăm tot de pomană? Alegem și nu ne alegem cu nimic. Noi primim pomana și ei aleargă după ea.
Singura consolare este că într-o bună zi o să le facem și noi o pomană. De ziua a treia.
Amin.
Leave your Comment