Am o veste bună pentru Mircea Geoană: Albă ca Zăpada există. Autorul acestor rînduri a văzut-o astăzi, pe la 16.45, în magazinul Unirii, la Zara. Arăta cum o ştim: brunetă, sîni mari, ochi lăcrimoşi. Pe scurt, cam aşa. Nu era singură, însă. Ţinea de mînă o fetiţă, semn că au trecut anii. În fine, să nu ne depărtăm de povestea pe care o ştim. În faţa hăinuţelor de copii de  la Zara, Albă ca Zăpada l-a recunoscut printre umeraşe pe Mutulică. I-a zîmbit şi – atenţie, acum începe vestea proastă pentru Traian Băsescu – asta a fost de-ajuns pentru ca fesul lui Mutulică să-i cadă pe ochi. Albă ca Zăpada i-a întins mîna şi l-a pupat pe frunte, aplecîndu-se considerabil. Apoi cei doi au vorbit ceva preţ de cîteva minute, dar, pentru că eram relativ departe, n-am putut desluşi mare lucru. Am remarcat însă că Albă ca Zăpada şi-a notat în telefon numărul lui Mutulică. Şi invers. A, să nu uit. Mutulică arăta cam aşa.

P.S. Nuţi,  îmi cer scuze dacă ţi-am stricat seara cu povestea asta. Ştiu că ţie nu-ţi place povestea cu Albă ca Zăpada.