Încercaţi vă rog să-i explicaţi unui neamţ, suedez, francez sau (chiar şi) italian situaţiunea: preşedintele a decis să numească un premier independent care să alcătuiască un guvern de tehnocraţi; dar pe lista executivului propus se regăsesc cîteva piese grele din arsenalul partidului care îl susţine pe preşedinte; care partid are cele mai multe mandate în Parlament, dar e, practic, „în opoziţie“, căci celelalte partide au alcătuit o nouă majoritate şi au altă propunere de premier, pe care preşedintele nu-l vrea; aşa că noua majoritate va respinge guvernul-independent-tehnocrat-cu-cîţiva-miniştri-de-la-PDL, iar preşedintele va trebui să numească alt premier; şi a anunţat la televizor că următoarea propunere va fi Mircea Geoană, contracandidatul său principal la prezidenţiale; şi a decis şi organizarea unui referendum pentru trecerea la un parlament unicameral, cu mai puţini membri; între timp, toţi liderii politici se combat în declaraţii la televizor, pentru că a început campania electorală. Încercaţi, aşadar, să-i relataţi (şi explicaţi) unui cetăţean european această situaţiune şi studiaţi-i atent mimica…

(de aici)