… este, începînd de ieri, Oana Titică. Priviţi-o şi minunaţi-vă laolaltă cu mine. Are doar 21 de ani. De fapt, nici nu i-a împlinit încă.

(Să luăm împreună o scurtă pauză de OMG!. )

Aşa. Acum să revenim. Redacţia pe care o conduce se numeşte J’adore. Pînă acum două zile, preafrumoasa Oana era senior editor.

(Acum o pauză mai lungă de OMG!!!)

Sper că nu v-am întristat…

Coloana sonoră a unui film cu titlul de mai sus a fost compusă deja. Aici, aici, aici, aici. Neapărat în ordinea menţionată.

Acest reportaj scris cu mînuţa lui Lucian Gheorghiu trebuia să apară în ziarul Cotidianul, dacă am fi trăit într-o altă lume. Una mai bună. Fără reguli. Fără griji. Fără şefi. Doar cu entuziam. Citiţi-l! Este sa-vu-ros!

Precizare pentru cei care nu gîndesc jurnalistic (se vede treaba că-s mulţi rău): EU sunt cel care a decis ca textul lui Gheorghiu să nu apară în ziar. Sper că nu mă întrebaţi despre motive….

Orban, Elena Basescu, „Tolea” si Miron Cozma vedetele scolilor de vara de la Costinesti

Costinesti, 27 – 31 august. Scoli de vara ale tinerilor PNL si PD-L. Misiunea grea pentru ziaristul care trebuie sa urmareasca 24 de ore din 24 ce se intampla in ambele tabere

Am fost si anul trecut la Costinesti. Aproximativ in aceiasi perioada. Atunci, doar la „scoala” liberalilor. Acum a trebuit sa ma ocup si de juniorii democrati. Concediile, lunile de miere au decimat sectia politic. Am noroc insa. Liberalii sunt cazati la „Forum”, iar „bocii cei mici”, peste drum, la „Vox”. Ziua nu sunt probleme. Cand e ceva interesant la unii, e plictiseala la ceilalti. Si invers. Mai greu este noaptea. Cand distractia inlocuieste doctrina si mesajul politic.Trebuie sa filez trei discoteci si doua terase. In Costinesti sunt mult mai multe locuri de „pierzanie”, dar totusi, este vorba (sper) de clasa politica a viitorului. Si aceasta nu prea trebuie sa frecventeze zonele unde maneaua este primadona. Lucrurile cam asa au stat. Deci sa derulez filmul. Pardon. Sa derulez cronica unui jurnal a unor evenimente deloc neasteptate.

Ziua 1. Mirecuri 27 august. Incepand de la orele 10 dimineata incep sa soseasca protagonistii. Unii cu masinile (multe dintre ele „ultimul racnet”) personale, altii cu microbuze, sau cu CFR-ul. Fiecare dupa posibilitati. Cazare si fuga la plaja. E pacat sa ratezi un soare ca de iulie si o apa calda. Spre seara sosesc si microbuzele cu ziaristi. Fiecare tabara cu acreditatii ei. In proma seara nu se intimpla nimic deosebit. Oboseala drumului isi spune cuvantul. Doar ceva suete, pe propriile terase si … la culcare adunarea.

Ziua a 2-a. Joi 28 august. Viitorii urmasi ai lui Boc, Blaga, Videanu sau Stolo iau cunostiinta cu punctele obligatorii din programul zilnic. Intonarea imnului in fiecare dimineata, tinuta portocalie cvasiobligatorie, interzis la piscina hotelului, alcool in cantitati mici si nici o vorba cu „dusmanii” din PNL. Cireasa de pe tort, semnarea condicii la fiecare seminar. Se anunta sanctiuni pentru absenti. Regim de cazarma in toata regula.Sau chiar de altceva. „Gardian sef”, europarlamentara Monica Iacob Ritzi. Adica sefa OTD-L. Sau „Ritii Pitii” cum ii spun pe la spate subalternii. Alaturi de ea si la permanenta in preziudiu „Elena cea mica”. Da ati ghicit. Este vorba de Elena Basescu. „Anul asta scoala este facuta special pentru ea. Trebuise sa devina vedeta number one”, imi sopteste discret un cursant.

La liberali, domneste „liberalismul”. In traducere cat mai aproape de realitate, dezorganizarea., organizata. Anul acesta nu exista reguli stricte. Rezultatul: prezenta de maxim 50% la seminarii. Bucurie mare la junii penelisti joi dimineata. Problemele de sanatate ale liderului lor – ministrul Cristian Adomnitei – au fost rezolvate cu succes. Bucurie si mai mare, pentru ca nu mai poate veni la Costinesti. „Ce putea sa ne spuna el? Oricum scoala conteaza mai mult pentru cei mari, care trebuie sa apara in presa”, imi spunea ceea ce stiam de ani buni un june liberal. Si asa a si fost. In ziare au aparut doar ministri liberali, iar de dincolo, diar Cezar Preda, Elena Udrea, Raluca Turca si alti din echipa de seniori. A aparut si „Elena cea mica”. Dar ea nu mai este de mult doar un membru al organizatiei de tineret. Este mai mult. Noaptea, alarma in cartierul general al tinerilor democrati. Mai precis la nivelul conducerii. Liberalii au petrece pe terasa lor. Cuvantul de ordine de la sefa: toata lumea in camere. Nici un contact cu „aia”. Ordinul a fost respectat. Cu strictete. Pe terenul „din deplasare” au venit doar vreo 50-60 de tineri liberali. Adica amatorii de „manele moderne”, piesele „house”. Plictiseala mare. Un pahar de whisky (prost), balanganeala de pe un picior pe altul, stat pe scaun, o sueta si cam atat. Au uitat tinerii sa se mai distreze? Cam da. Acum 20 cand la „Vox” era D.J Andrei Partos, fotoliile din discoteca erau goale. Pentru ca toata lumea dansa in draci pana la epuizare pe hit-urile momentului. Atunci nu erau liberali si nici democrati sau social-democrati. Erau doar UTC-isti sau ne. Dar era muzica adevarata. Si totusi, liberalii nu au fost singuri in discoteca. Intr-un colt, retras doar cu familia, trona „Luceafarul huilei”, Miron Cozma. Ignorat de liberali si de ziaristi. O intrebare m-a framantat pana dimineata: oare concetateana lui, adica „Ritii Pitti” le-a interzis junilor PD-L-isti contactul cu concetateanul ei? Sincer, va spun ca am uitat sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.

Ziua a 3-a. Vineri 29 august. Nimic deosebit la seminarii. Vedete zilei, Tariceanu si Stolojan. Trecem peste. Pentru ca noaptea se anunta a fi lunga si plina de evenimente. Tinerii liberali au pus de-o distractie, în discoteca Tineretului. Cu Ludovic Orban „special guest star” (dar fara chitara). Mai cu forta, mai fara, Orban l-a adus la fata locului si pe „Tase” Atanasiu, dar acesta nu a rezistat prea mult. A fost inlocuit cu ex ministrul de justitie, Tudor Chiuariu. Pana dimineata a rezistat doar Orban, care a dansat aproape non-stop. Surprinzator pentru mine. Nu stiam ca ii place si lui „house”-ul. Pentru ca numai asta „iesea” din boxe. O noua bila neagra pentru tinerii liberali. De mentionat ca patronul discotecii a interzis accesul camerelor de luat vederi. De ce? Probabil pentru ca discoteca este des frecventata si de persoane vazute in cortegiul funerar al lui Caiac. Si nu este bine sa fi de prea multe ori filmat.

Daca la „Tineretului” cameramanii nu au avut acces, in schim la Disco-Ring, chiar s-a insistat ca ei sa vina in numar cat mai mare la petrecerea democratilor juniori. Vorba vine petrecere. Daca au fost vreo 20-30, adica 10% din efectivul total al cursantilor, au fost multi. Asa zisa petrecere nu a fost decat o actiune de „piar” pentru „Elena cea mica. Care a reusit pe deplin. Îmbrăcată complet în negru, ea a fost rapid recunoscută de toţi tinerii din discotecă. Nu a dansat deloc, dar a dat zeci de autografe si a facut cam tot atatea poze cu cei care o solicitau. Dar a mai fost un personaj prin preajma care a captat atentia. Nimeni altul decat in exces mediatizatul – din serialul Elodia – „Tolea” Ciumac. Evident fara Magda, noua vedeta a postului OTV. Si toata noaptea, „Tolea” , intre doua autograse si blitz-uri ale curiosilor, el nu a avut ochi decat pentru mezina familiei prezidentiale. Intrebare fara raspuns: oare „Tolea” s-a aflat intamplator la „fata locului”? Noaptea, mai precis inceputul ei a mai consemnat un (pseudo)eveniment. Liberalii Atanasiu si Dan Motreanu impreuna cu sotiile au cinat la „Vox”. Doua mese mai incolo, Radu Berceanu. Versiunea oficiala suna astfel: s-au salutat cu raceala. Oare sa nu fi fost si altceva? Ca zvonuri despre discutii discrete au fost cam multe. Chiar daca la seminarii injuraturile si porcarelile s-au aruncat peste gard din ambele sensuri. Pentru ca altfel, cine mai aparea in presa?

Ziua a 4-a. Sambata 30 august. Nimic deosebit pe frontul ‚scolar politic”. Doar doua evenimente demne de consemnat. Trebuind sa intre „in direct” pe Realitatea TV, dar de pe „teritoriul” liberalilor, „Ritii Pitii” a refuzat sa stea intr-un fotoliu galben. Deh, culoarea dusmanului politic. Pentru a nu se rata „directul”, s-a schimbat anbientul, si a fost adus un fotoliu de culoarea mult ibita: albastru. Vremea foarte proasta, i-a trimis pe unii la culcare, iar pe altii ingrupuri mici s-au rasfirat pe la diferita terase. Cativa tineri PD-L-isti au incalcat consemnul si au baut un vin sau o bere cu prieteni de-ai lor din PNL. A fost singurul lucru care mi-a placut in Costinestiul acestui sfarsit de august. „Am fost colegi de liceu. Ce, acum sa nu ne mai vorbim pentru ca asa vor sefii? Care sefi ne-au chemat aici doar ca sa ascultam doar mesajele lor”. Vorbele tanarului PD-L-ist nu sunt altceva decat concluzia justa a ceea ce se cheama scoala politica de vara. A organizatiilor de tineret. Si din PD-L, si din PNL. Si din PSD, cu ceva timp mai in urma.

Avem deocamdată următoarele propuneri: Mircea P. Geoană, Theodor D. Stolojan şi Călin F. Tăriceanu. Eu cred că nici unul dintre aceştia nu va ajunge să conducă Guvernul după alegeri. Aşadar, cine credeţi că va fi alesul?

Alina Gorghiu m-a amuzat teribil cu pozele ei de pe blog. S-a dus draguţa la Costineşti cu o bidinea şi cu aracet, dar n-am înţeles de ce. Deh, ăştia-s consultanţii…  Cert este că Tăriceanu a luat bidineaua în mîna lui cu care l-a felicitat recent pe Florin Călinescu şi a început s-o folosească. După cum se vede în imaginea de sus. L-o fi durut?

Ah, Alina… Numai tu puteai să faci asta…

Stolojankestein ne şochează tot mai des. Azi l-am suprins la televizor dezbrăcat, vorbindu-ne despre proiectele sale de viitor. Nu ştim cine-l sfătuieşte pe iepurele de groază al lui Băsescu ce să zică, cum să zică, cînd să zică. Sper că nu Andreea Vass. Sper că nici Ada Meseşan sau Carol Sebastian. Pentru că eu, dacă aş fi fost sfătuitorul lui Stolojankestein şi l-aş fi suprins la tv anunţînd în pielea goală că vrea să devină premier, mi-aş fi dat două palme şi aş fi fugit mîncînd pămîntul…

I’m running for President.

Mă gândeam să scriu ceva despre taxele de protecţie în politică. De la Club 75 şi până la taxa de 2500 de euro care îi scoate din minţi pe liberalii zgârciţi (auzi ce zice vopsitul Iorgulescu – “Dacă eu vreau să o dau, o dau, dacă nu, nu mă poate obliga nimeni să o dau şi o să reflectez dacă e cazul să o dau sau nu“), când, brusc, în spatele lui Dan Duca (ochelaristul din foto 1, cel mai bun jurnalist de investigaţii pe fluxurile de ştiri) s-a aşezat un spate gol. Diversionist. Costin Ilie, răule, ce ne faci?

Se numeşte Andreea Vass şi ce face ea în timpul liber nu ne interesează. Poate că-l iubeşte pe Stolojan, nu ne interesează. Poate că o determină pe Raluca Turcan să sufere atât de tare încît să ajungă fata la operaţii estetice, iarăşi nu ne interesează. Poate că va fi numită în guvernul Stolojan, neah, nici asta nu ne interesează (acum). Poate că ea se caţără des pe la Predeal. În fine, neinteresant. Cred, însă, că ar fi interesant de aflat de ce s-a retras Stolojan în 2004 din cursa prezidenţială. Ce şi mai ales cine l-a adus atunci la surmenaj? Raluca sau Andreea? A, şi încă ceva. Nu vi se pare că noua blondă seamănă cu vechea blondă?

PS. One more question. Pour femmes. Ce dracului văd fetele astea la Frankenstein???

Cum spuneam, meseria de reporter e pe cale de dispariţie. Nu mai suportă nimeni să caute, să cerceteze, să dezvăluie, să scoată la iveală, să investigheze, să analizeze, să sondeze, să privească cu atenţie. Şi apoi să scrie. Adică să informeze. Redacţiile sunt tot mai goale de reporteri. Şi tot mai pline de senior editori. Cu mici excepţii, casetele redacţionale sunt încărcate până la refuz cu senior editori.

Senior editor este ultima modă în materie de jurnalism. Toată lumea vrea să fie senior editor. Adică să fie jurnalist fără să mai scrie, fără să mai informeze.

Bănuiesc că n-aţi întâlnit niciodată un senior editor, astfel că nu ştiţi cum arată el. Păi, să vă explic. Aveţi puţine şanse să admiraţi un senior editor în carne şi oase. Senior editorul nu iese niciodată pe teren. În foarte rarele cazuri când el aduce o informaţie în redacţie, aceasta vine prin intermediul telefonului mobil. Senior editorii nu verifică niciodată informaţiile. Ei ŞTIU, ei n-au nevoie de confirmări. Sursa lor face cât trei surse, întotdeauna. Atunci când se întîmplă să scrie, senior editorul scrie musai comentarii, editoriale. Niciodată ştiri. Ştirile sunt scrise de cretini, care nu înţeleg nimic, dar pe care nu-i dă nimeni afară din redacţii pe motiv că ziarul trebuie să-l scrie totuşi cineva. Senior editorii înţeleg întotdeauna mult mai bine decît oricine altcineva ce se petrece şi foarte adesea îi auzi spunînd că “asta nu e ştire“. Infatuaţi până la lacrimi, senior editorii se laudă întotdeauna între ei: “Foarte interesantă analiza ta de azi”. “Da, mersi, dar şi tu ieri….“.

Observ că, mai nou, au apărut şi diviziuni ale “meseriei” de senior editor: senior reporter şi web senior editor. N-am înţeles încă ce fac ei în viaţa asta, dar să le fie de bine, ce să zic?…