Schema e simplă. Te urci în tren şi te dai jos la Buşteni. Mergi pînă la telecabină şi în spatele ei vei vedea un afiş pe care scrie “Atenţie urşi!” şi primele indicatoare turistice. Crucea albastră urcă pe Jepii Mari pînă la Cabana Caraiman. Circa 4 ore. Neaparărat echipament adecvat şi voinţă. Altfel e de luat telecabina. De la Caraiman (unde poţi dormi dacă eşti epuizat, dar nu poţi mînca decît ce găseşti prin rucsac) la Babele, încă 30 de minute. Nu e de stat acolo, decît pentru un ceai sau pentru o ciorbă de văcuţă sau de perişoare. Cam grase, dar merită după aproape cinci ore de urcat. De la Cabana Babele pînă la Hotel Peştera, tot pe cruce albastră, încă 2 ore. Sau 3 dacă ai urcat pe Jepi. Piscina hotelului face toţi banii. A, şi sauna. Era bun şi un masaj, doar că maseuza era probabil la mare, în concediu, sau concediată pe perioada crizei. Seara, la masă, dacă auzi lătrat puternic de cîine, înseamnă că ursul a venit la cină. Ieşi pe geam şi n-ai cum să nu vezi cît de calm dă din fund, deloc deranjat de cîine. Eu am încercat să-l fotografiez, dar, de frică, n-am pus bliţul, astfel că fotografia e foarte neclară, după cum puteţi vedea. Dimineaţă, după un mic dejun în care nu trebuie să evitaţi lactatele cu gust real, ne-Danone, se deschid mai multe posibilităţi. Eu am optat pentru indicatorul cu bandă roşie, care duce la Cabana Mioriţa, lîngă Cota 2000. Un drum de 4 ore pe care, dacă nu eşti obosit, nu plouă şi nu te rătăceşti urmărind eventualii urşi şi nu indicatoarele, îl poţi face în 3 ore.
Nu plecaţi fără: încălţări puternice, haine groase, tricouri şi şosete de schimb, pelerină de ploaie, ciocolată.
In acest moment ma aflu pe Jepii Mari, la circa 45 min in amonte de hotelul Silva din Busteni. Destinatia: cabana Babele. Detalii pe tuităr.
Adică se raliază demersului Închide gura Coţofenei, iniţiat pe acest blog în data de 18 iunie. Bravo!
Cum ziceai, Coţofano? Cîştigăm împreună?
foto: www.robintel.ro
Codul tău:
Unul dintre foarte puţinii politicieni care cunosc noţiunea de bun-simţ împlineşte astăzi 50 de ani.
La mulţi ani, Cristi!
Mihai David. Adică tipul căruia Vanghelie pare să-i explice cum se fac banii. Cine e Mihai David? E noul şef de la Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România. Deci, pînă aici e bine. Aşa, acum să trecem mai departe. Mihai David, în calitatea lui de şef al PSD Braşov, e nefericitul cîştigător al celor 8,8 procente la ultimele alegeri pentru Primăria Braşov. Mai înainte a fost şef la PSD Arad, acolo unde a dat cu bîta-n baltă într-o afacere cu un schimb de terenuri despre care a scris Caţavencu prin 2005. În perioada respectivă a ocupat diverse demnităţi în guvernul Năstase (consilier de stat, şef la Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională, secretar de stat la Ministerul Dezvoltării). Şi mai înainte a făcut parte din guvernarea celor 15.000 de specialişti ai CDR, ocazie cu care a intrat în vizorul procurorilor pentru nereguli în privatizarea frauduloasă a SC Bucureşti-Turism SA. Presa a mai scris despre el că deţinea o firmă în paradisul fiscal din Bahamas, dar nici treaba asta nu s-a lămurit prea bine. Averea estimată recent de EVZ: 3 milioane de euro.
Un CV minunat pentru ca Adrian Videanu să-l pună azi pe Mihai David şef la Hidroelectrica, nu?
Suntem în criză, da? Se reduc salariile, la unii cu 20%, la alţii cu mai mult. Se intră în falimente. Oamenii sunt disperaţi, renunţă la concedii, la achiziţii, la minima bunăstare. Perspectivele sunt însă şi mai sumbre.
Eh, ce credeţi voi că face, pe seceta asta, ministerul buldogului Vasile Blaga (PDL)? Citiţi şi vă cruciţi.
… ce rău eşti tu! Cum să-i interzici accesul lui Năstase pe şantierul autostrăzii Transilvania? Nţ, nţ, nţ… Eşti ceva de speriat. Bravo! Să treci pe la mine să-ţi dau un vin din ‘76, că ştiu că altceva nu suporţi.
Cum spuneam şi la precendenta ediţie, e al dracului de greu să-l alegi pe cel mai nesuferit ministru. Nu ştiu cum se întîmplă, dar oamenii ăştia, aleşi dintre aleşi să facă treabă, fac numai tîmpenii. Şi asta-i face nesuferiţi şi chiar mai mult decît atît: incompetenţi, alunecoşi, marionete, disperaţi. Întotdeauna pe lîngă subiect (şi chiar predicat), ministrul român are – culmea! – hoarde întregi de consilieri. De imagine, personali, de stat, de-ţi vine să te iei de păr şi să te arunci definitiv din ţara asta despre care Cioran a scris în Schimbarea la faţă a României: Orice om care vrea sau este chemat să joace un rol profetic în viaţa României trebuie să se convingă că în ţara aceasta orice gest, orice acţiune, orice atitudine este un început absolut, că nu există continuări, reluări, linii şi directive.
1. Monica Iacob Ridzi. Cunoscută ca şi Coţofana. A depăşit de mult limita de suportabilitate. Şi nu realizează deloc absurdul situaţiei în care continuă să se afle. O ţară întreagă îi cere să plece acasă şi ea, isteric, nu şi nu. Candidează cu şanse mari pentru topul celor mai nesuferiţi miniştri din istoria României.
2. Theodor Paleologu. Priveşte-l cum stă el mândru lîngă figurile de ceară şi spune sincer dacă nu-ţi vine să-l iei la şuturi. A reuşit performanţa de a-i enerva pe cretinelul Michael Bolton, peste care a intrat în culise la un concert ţinut de american la Bucureşti, dar şi pe piţi Elena Udrea, care se întreba la Sulina: “Vine şi Paleologu? E in slip?”.
3. Gheorghe Pogea. Scuipă cînd vorbeşte, iar cînd vorbeşte spune adesea prostii pe care numai el le înţelege. E însă foarte sigur pe ceea ce spune. Va rămîne în istorie pentru nesimţirea cu care a decretat într-o zi că promisiunile electorale sunt promisiuni electorale. Eu, ca ministru, am altă misiune, aceea de a relansa economia. Cei care aşteaptă rezolvarea promisiunilor electorale trebuie să mai aştepte.
4. Victor Ponta. A fost cunoscut iniţial ca Micul Arogant şi apoi ca Micul Tupeist. Nu cred că-l suporta cineva din guvern şi nici din partid. Poate doar Elena Udrea, din motive pe care nici eu, nici Daciana nu le-am desluşit.
Cum e mai bine? Să înjuri sau să lingi în cur? Adică să faci ca Badea sau precum Cristoiu? “Eu măcar primesc ordine pe cine să-njur, nu pe cine să pup în cur”, înţeleg că ar fi spus Badea.
Aici am ajuns? Astea sunt opţiunile? Fără Badea şi Cristoiu nu se mai poate? E ca şi cînd n-am avea de ales decît între OTV şi Antena Satelor.
Vă anunţ şi eu, cu tristeţe şi aparent fără nici o legătură cu întrebările de mai sus, că JURNALISTA Magdalena Boiangiu ne-a părăsit luni seară.
Pe masa lui Emil Boc, premierul-minune, stă la semnat zilele astea hîrtiuţa prin care drăguţa de mai sus aşteaptă ungerea la Colegiul Naţional de Apărare din cadrul MApN. Ah, ce emoţii ne încearcă! Dar nu pentru Ioana Timofte, căci despre ea e vorba în nota de pe masa lui Boc. Ci pentru apărarea naţională, săraca, că mult va mai avea de suferit în caz de vreun conflict armat.
Hai, fetelor, daţi buzna să vă înrolaţi! Pentru noul comando “Mata Hari”, cerinţele sunt minimale: ochi lăcrimoşi, gene fluturînde, pasiune pentru maşini de lux şi bijuterii.
foto: www.catavencu.ro