Bufonul este – citesc din DEX acum – un personaj comic îmbrăcat în haine groteşti, care întreţinea o atmosferă de veselie la curţile suveranilor sau ale seniorilor. Tot în DEX găsim şi definiţia peiorativă: acea persoană care îi face pe alţii să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate.
Un bufon care se pretinde suveran e, însă, ceva mai periculos. Şi e adesea nervos. Îţi vorbeşte la per tu, cu o nesimţire ieşită din comun, tocmai pentru că îţi cere să-i vorbeşti cu dumneavoastră. Sorina, sper că l-ai înjurat cînd aţi rămas între patru ochi.

Poate nu mă credeţi, dar în viaţa mea tristă şi anostă s-a întîmplat un fapt ieşit din comun. Ceva plăcut. O întîlnire-surpriză. Despre care ţin neapărat să vă povestesc. Nu de alta, dar e singura mea bucurie din ultimele luni. Daţi-mi voie.

S-a întîmplat luni, spre seară, cînd mă sună prietenul Alex. Zice: Hai să ţi-l prezint pe fratele lui Siegfried! Zic: Nu pot, Alex, acum. Sunt trist şi supărat. Tata e într-un spital pe care nişte minţi bolnave l-au construit acolo unde se termină lifturile şi începe să crească porumbul. Am drumuri multe de făcut. În plus, maşina mea e încă în service-ul… mă-sii. În fine, care Siegfried? Zice: Hai, că vin să te iau. Zic: Bine. Şi apoi în gînd. Să mă las şi de data asta pe mîna Sorţii. Şi-nchid telefonul.

Pe fratele lui Siegfrieg aveam să-l cunosc o oră mai tîrziu. Undeva într-un subsol de clădire cu multe geamuri. Stătea şi ne aştepta. Calm, flegmatic, echilibrat, parcă nepăsător. Mă prezint: Şuţu. Întinde mîna şi zice: Treitreizero D. Mă uit buimac şi nu-nţeleg. Ăsta face mişto? Adică cum? Se încruntă puţin, deşi cam asta e privirea lui obişnuită cînd stă, şi adaugă: 245CP, 3000cmc, 6 cilindri, 6.1s pînă la prima sută.

Zîmbesc şi mă ruşinez. Oh my God! Deci tu eşti. Am auzit despre tine. Zice: Da. Uite care-i treaba! Nu te cunosc, dar Alex crede că eşti OK. Am nevoie de un favor. Mă poţi ţine la tine cîteva zile?

Eh, voi ce aţi fi răspuns la întrebarea asta? Eu am zis da. Dar cu o condiţie. Să meargă cu mine peste tot, căci am drumuri multe de făcut. A fost de acord.

Luni seara l-am dus la Violeta. Ploua, dar părea să nu-l deranjeze. A privit pe geam cum fac bloggerii pâine şi i-a plăcut. Apoi l-am dus acasă şi l-am lăsat lîngă un tei înflorit, să se odihnească puţin după o primă tură prin Bucureşti. A doua zi l-am dus la Casa Presei. Nu ştiu dacă şi-a dat seama, dar l-am dus pe ocolite, ca să mă lămuresc eu cum e cu indicatorul ăla de 6.1s. Se confirmă, vă jur! Cred că s-a supărat ulterior, cînd am ajuns la birou şi a trebuit să-l las acolo preţ cîteva ore bune. Dar spre seară m-a iertat, căci l-am dus să-i arăt DN1. Vai, cît de tare s-a bucurat. Rîdea ca un copil. Şi chicotea în dreptul fiecărei borne. L-am dus apoi în molul din Băneasa, dar nu i-a plăcut. Mi-am dat seama că e trist de cum l-am lăsat acolo, dar n-am stat decît să-mi cumpăr un tricou şi o ciocolată caldă belgiană, pe care el, sobru, a refuzat-o. L-am dus şi azi toată ziua prin oraş şi am făcut poze cu telefonul. Cred că m-am ataşat de el.

Nu vă supăraţi dacă mă opresc aici cu povestea despre fratele lui Siegfried. Mă duc să-l mai aud un pic cum rîde. Că de mîine se întoarce la Alex.

O carieră de preşedinte sau, cum vreţi, una de dictator, se defineşte prin cîteva reguli simple.
Schema lor, în cele ce urmează.

Cu imagini din fototeca Arhivelor Naţionale. Respectiv, Preşedinţia României

Reuniunea şefilor de stat şi de guvern din statele membre ale UE. Bruxelles, într-o tristă zi de 19 iunie. La o masă, Poc şi, lîngă el, Pic. Unul cu calculatorul, altul cu sucurile. De ce-l chinuie toată lumea, inclusiv ăia de la Bruxelles, pe Boc? – se întreabă, retoric, autorul. Răspunsul, puţin mai jos.

- Băi, Pic, tu ce faci aici?
- Şefu…
- Torni şi tu un brifcor?
- Vine băiatu!
- Hai!
- Şefu, dacă nu te superi, mie de ce nu mi-a dat compiutăr?
- Du-te, mă, d-aici! Ai dat-o afară pe caţa aia de Ridzi?
- O dau, şefu, promit. Da’ nu mă lasă Blaga şi Berceanu.
- Cînd o dai, îţi dau şi eu ţie un lep-top.
- Şefu…
- Ă?
- Dar io de ce n-am prăjiturele ca matale?
- Că eşti gras! Hă, hă, hă!
- Şefu…
- Ce mai vrei, mă?
- La iarnă, după alegeri, mă schimbi?
- Da!
-
- Şi, dacă mă mai fuţi mult la melodie, fac să vină iarna acu’!
- Cîtă dreptate aveai, şefu. Iarna nu-i ca vara. Aşa e.

Sursele mele spun că preşedintele Traian Băsescu ar putea semna în curînd decretul de suspendare a Coţofenei Ridzi din funcţia de ministru. Desigur, pentru a îndeparta orice suspiciune de influenţare a anchetei avînd în vedere declanşarea procedurii de urmărire penală, care, din cîte aud, va începe. Aceleaşi surse spun că Ridzi nu e singura pentru care Băsescu va cere suspendarea din funcţie. Deh, c-aşa e-n tenis. Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, ar putea fi şi el cercetat pentru atribuirea prin încredinţare directă a unui contract de publicitate de circa 500.000 de euro.

Ia luaţi de vă speriaţi.

“Există o sesizare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care înţeleg că a fost trimisă către DNA. Îmi doresc ca în cel mai scurt timp să se finalizeze ancheta procurorilor pentru a dovedi că sunt nevinovată. După aceea, pasul următor va fi să îi dau în judecată pentru denunţ calomnios pe toţi cei care au concurat la denunţarea mea”, a spus ministrul, după care s-a retras înapoi în biroul preşedintelui Camerei, refuzând a răspunde oricărei întrebări venite din partea presei. (sursa: NewsIn)

Băi, cît tupeu au unii…

Facerea de pâine miroase a bine. La Violeta. Au simţit asta, pe pielea lor, cu mîinile lor, dar mai ales cu nasul lor: Diana Stoleru, Sana Nicolau, Marie-Jeanne, Gramo, Mazilique, Gianina, Comanescu, Simona Bogdan. Şi alţii. Ei sunt Promoţia 22 iunie 2009 a Atelierului de pâine. Cîştigătoarea tortului pentru cea mai frumoasă pâine (şi probabil pentru cea mai frumoasă făcătoare-de-pâine-la-Violeta) a fost Diana. Din a cărei pâine-fluture au gustat cu toţii.

…spunea că Lumea nu se îngrămădeşte decât în jurul negustorilor de iluzii.
Avea dreptate.

La această întrebare poate răspunde, în primul rînd, google. Adică, goagăl, ca să înţeleagă şi Vanghelie. Răspunsul lui google e simplu: 5. Numai una şi una. Recent, la Turnu Măgurele, Mazăre a venit şi cu o a şasea. Jaguarul cu număr roşu din ultima imagine. Google o va indexa şi p-asta. Ce nu ştie, însă, google, dar nici inspectorii ANI, ăia de verifică averile demnitarilor, e că în declaraţia de avere a lui Radu Mazăre nu e nici o maşină. Doar o şalupă şi o remorcă pentru şalupă. Iată!