Ne vor bate la uşă, ne vor trage de mânecă pe stradă, ne vor zâmbi cu toţi dinţii şi ne vor întinde o plasă. Eu zic să nu picăm în ea.
În următoarele 32 de zile vom avea din nou iluzia bunăstării. Mai exact, a pricopselii. Mii de candidaţi la Parlament vor lua cu asalt pieţele, curţile caselor, scările blocurilor. Vor da năvală în neputinţa noastră şi ne vor promite. Tot ce e mai bun. Salarii, pensii, alocaţii, case, poduri, autostrăzi. Toate mari. Duble, triple sau imense. Desigur, pe noi ne va durea în cot. Suntem păţiţi. Vorba unui pesedist sceptic de la ţară: “Oamenii n-au nevoie de atâtea date, nu serveşte nimănui. E mai eficient să le spunem oamenilor cinci idei, pe scurt, şi să sperăm că o să le reţină şi p-alea”.
Şi atunci vor apărea plasele. De toate culorile. Dar mai ales cele portocalii, roşii, galbene şi verzi. Cu ulei, făină, mălai, zahăr, porci, miei, salam, parizer, caiete, penare, calendare, agende, telefoane, becuri, DVD-uri, ghivece, pixuri, brichete, chibrituri, umbrele, şepci, tricouri, hanorace, pulovere, geci, adidaşi, excursii sau, pur şi simplu, bani. Bunăstarea programelor de guvernare va lua forma unor pricopseli la pungă. Sau la găleată. Ideile se vor materializa. Nu în patru ani, ci în 30 de zile. Să trăiţi bine! În campania electorală. Ş-apoi, ‘om mai vedea.
Dezmăţul pungilor a început deja. Mergeţi în Piaţa Covasna, din sectorul 4. (În caz că n-aveţi timp, căutaţi ziarul ,,Ziua’’ de ieri). Îl veţi găsi acolo pe Dan Voiculescu (PSD+PC), cu şorţ, în chip de ţăran. Vinde legume, fructe şi alune Felix la preţuri modice. Mergeţi apoi în Piaţa Moghioroş. Veţi mânca sarmale de la Elena Udrea (PD-L) până vi se face rău. Vă dă şi ardei, din ăia iuţi şi muraţi, de acum patru ani. Dacă staţi în sectorul 2, pe la Piaţa Iancului, aveţi mari şanse să vă treziţi cu întreţinerea plătită. Sau cu un pachet alimentar la pungă. Darnic: Virgil Tudorache (PNG), finul lui Gigi Becali. Dacă aveţi drum, daţi o fugă şi până la Năvodari să vedeţi chipul lui Marian Stan (PSD+PC) lipit pe pungile de zahăr.
Vă repet: ăsta e doar începutul. Luna cadourilor vine anul ăsta cu o lună mai devreme. Şi, vă asigur, va fi ceva ce n-aţi mai întâlnit. Întrebarea este: ce facem? Le primim sau nu? Nu-mi amintesc să fi văzut vreun cetăţean fugind după candidat pentru a-i da cu plasa în cap. Chiar aşa, aveţi curaj?
La Dăbuleni cresc pepenii, roşiile şi prostănacii. După cum urmează.
Populaţia Dăbuleniului este “o masa compacta de romani vrednici şi darji, bine construiti fizic, cu barbati falnici si femei frumoase”. “Locuitorii orasului Dabuleni sunt niste oameni simplii, muncitori (cateodata exagerati de muncitori)”. “Aici sezonul agricol incepe inca din luna decembrie, cu insamantarea rosiilor, apoi cu repicarea lor si in final cind pepeni verzi au crescut suficient sa fie pusi in pamant, recolteaza rosiile”. “De la limita de sud a teritoriului pina in dealul Ocolna se gaseste aceeasi forma de relief: suprafete cu aspect neted de coline care urca in scara pana la extremitatea nordica a teritoriului”.
Incredibila poveste a Dăbulenilor poate fi accesată de aici. O să înţelegeţi imediat de ce Mircea Geoană candidează acolo.
Eu pe Valeriu Turcan nu-l cunosc. Şi cînd zic nu-l cunosc, zic că nu m-am întîlnit şi n-am vorbit niciodată cu el, nici măcar la telefon. Ştiu despre el doar că a lucrat BBC, e însurat cu Raluca Turcan şi e purtătorul de cuvînt al preşedintelui Băsescu. That’s all. A, ba nu. Mai ştiu că-i place să vorbească uneori prostii. De la un prieten am aflat că ar fi zis despre mine la un moment dat că aş lucra pentru Dan Andronic. Mi-am zis atunci că e mic (născut în 1976, deh) şi nu ştie ce vorbeşte. În fine… Sîmbătă am dat nas în nas cu el la Fieni, Dâmboviţa. Eu eram cu părinţii mei la tîrgul anual de toamnă. El venise cu Băsescu la acelaşi tîrg. De fapt, îl aştepta pe Băsescu, care întîrzia, probabil din cauza ceţii, motiv pentru ca Valeriu să cumpere nişte ţoiuri de ţuică (vezi foto). Vă repet: eu cu băiatul ăsta n-am vorbit niciodată. “Ce faci? Ai venit să strici vizita preşedintelui?” Atît mi-a zis. E de ajuns…
Sper să nu-mi spuneţi că unul dintre ei e Traian Băsescu şi că celălalt e Florin Popescu. Ceilalţi mă interesează. Fotografia a fost făcută sîmbătă, la Fieni.
E în Bucureşti un colegiu, nu vă spun care, vă las să ghiciţi, în care candidatul cotat cu şanse bune, nu vă spun care, vă las să ghiciţi, a primit cu groază vestea că fosta lui amantă, nu vă spun care, vă las să ghiciţi, candidează din partea principalului partid concurent. Competiţia se anunţă încinsă. Încinsă rău. Mai ales că cel de-al treilea candidat cu şanse bune e o tînără de vreo 30 de ani, nu vă spun care, vă las să ghiciţi.
Toate lumea are fantezii. Fantezia lui Traian Băsescu este să-l vadă pe Viorel Hrebenciuc la azilul de bătrâni. Sau la Rahova. Oriunde, numai în Parlament nu. Mă tem, însă, că fantezia lui Băsescu nu va mai atinge punctul culminant al excitaţiei politice. Au mai rămas 38 de zile pînă la alegeri. Dacă nu s-a întîmplat nimic în cei patru ani, mai greu pe ultimii 38 de metri.
Vă dau o veste. Bună sau proastă, depinde cum priviţi, dar e veste. Viorel Hrebenciuc va cîştiga alegerile pe 30 noiembrie. Nu mă credeţi? Priviţi lista contracandidaţilor: Corneliu Pricope (PNL), Bebe Coandă (PD-L), Ovidiu Ciolan Beraru (PNG-PC), Ovidiu Elisei (PPPS), Ioan Grozavu (PRM). Singurul despre care Google ştie cîte ceva e Corneliu Pricope, un foarte tânar liberal, pus să aibă grijă de robinetele Agenţiei de Dezvoltare Locală Bacău. Din nefericire pentru el, PNL nu are nici un primar în colegiul 9, acolo unde candidează. Celălalt contracandidat cu partid mare în spate, Bebe Coandă (PD-L), nu există. Pentru că Google n-a găsit nimic. Nici ceilalţi, Beraru, Elisei, Grozavu, n-au găsit combustibil pentru a porni motoarele de căutare. Foarte probabil, Hrebenciuc va cîştiga cu 50%.
Şi atunci, Traiane, ai să ştii cît de mic începi să fii.
Mi-e frică să gândesc cît de mare va fi viitoarea mea rată la bancă. Motiv pentru care iau pre-gândul şi-l sufoc. Înainte să iasă la lumină. Aşa fac cu fiecare încercare a ratelor, taxelor şi impozitelor de a-mi atrage atenţia că a venit vremea lor. Nu vreau să ştiu de dări. Le întorc spatele. Doar că uneori sunt neatent. Şi primesc, fără să vreau, veşti cu două puncte urmate de o paranteză închisă. Cum e emailul de mai jos.
Incepand cu 26 octombrie 2008, compania Blue Air va percepe o taxa de 7EUR pentru fiecare bagaj de cala, iar limita de greutate admisa in aceasta taxa pentru bagajul de cala este de 20 kg/pasager. In prezent, taxa va fi achitata numerar pe aeroportul de plecare, in cadrul formalitatilor de check-in/ticketing. Pentru fiecare kilogram care va depasi limita de greutate admisa, respectiv 20 kg, pasagerul trebuie sa plateasca o taxa de 6 EUR/kg. Un bagaj de cala nu trebuie sa depaseasca greutatea maxima de 32kg.
