Nu ştiu cine face site-ul asta, dar e foarte bun. Adică, e foarte util. Palatul Şuţu vi-l recomandă.

Vă reamintesc ce spunea Marko Bela, duminică, la Târgu Mureş: În acest moment, şi introducerea limbii maghiare ca opţional ar fi un pas important. Dar eu, totuşi, în perspectivă, mă gândesc la obligativitate. Şi această obligativitate ar fi un avantaj pentru copii.

Propunerea mea pentru Marko Bela: Învaţă-i tu pe ai tăi limba română. Ş-apoi om mai vedea.

Dragi vecini,

Mi-e şi jenă să vă spun. Ăştia îşi bat joc de noi. Aţi văzut oferta de uninominal a partidelor pentru colegiul nostru? Nu? Păi, să vă spun eu. E nasol. E blat. E jenant. Fiţi atenţi.

Acum vreo două-trei săptămîni îl sun pe Dan Tudorache, îl ştiţi, şeful PSD sector 1. Vroiam să ştiu pe cine va trimite partidul lui în colegiul meu. Îmi zice că habar n-are, că Vanghelie se ocupă de treaba asta. Nu ştiam exact nici în ce colegiu locuiesc, măcar atît să aflu, aşa că îi spun pe ce strada stau, iar răspunsul lui prompt mă lasă perplex: “Aaa, la Bogdan Olteanu în colegiu… Colegiul 1, da”. Zic “ok, mersi, e clar” şi-nchid. Pentru cei care n-au aflat încă, Bogdan Olteanu e ăla mic şi chel de respiră greu. PNL.

Aşaaaa. Nu vă mai spun cît m-am chinuit zilele trecute să aflu pe cine va trimite PSD şi PD-L în luptă cu Olteanu. Care lipise deja afişe prin tot colegiul. Care a distribuit reviste de gătit cu el pe copertă. Care şi-a făcut site, etc. N-am reuşit să aflu, de-am zis că mor. În fine, ieri, în ultima zi, s-au dat publicităţii toate candidaturile. Mă uit în dreptul PSD şi ce citesc? Mihaela Anton. Zic: “who the fuck is Mihaela Anton?”. Sun la unul, sun la altul. Ambii din PSD. Nimeni nu ştie. Dau căutare pe Google. Nimic. What the fuck? Nici Google nu ştie?? Sun din nou la Tudorache. “E preşedinta organizaţiei de femei a PSD sector 1″. Să mori tu?

Mă uit apoi în dreptul PD-L. Gheorghe Groza. Nu, că asta e de groază. Who the fuck is Gheorghe Groza? Deschid Google şi mi se face rău. “Cu nemarginită durere în suflet, anunţăm încetarea…” Nu, că asta e prea de tot. Alt candidat mai viu n-aţi găsit? Mă lămuresc ulterior că Gheorghe Groza care a murit e de fapt alt Gheorghe Groza. Adică Groza ăsta viu e avocat, singura dată cînd a apărut el prin presă fiind atunci cînd l-a apărat pe doctorul care l-a făcut scăpat pe Omar Hayssam. Groza, eşti mai tare decît Mihaela Anton. Exişti. Ea nu.

Îmi pun apoi speranţe la PNG. Mă uit pe listele lor şi citesc numele lui Emanoil Onoriu. Fac din ochi un arc de cerc şi-mi amintesc parcă de un clan de samsari cu numele ăsta. Apoi găsesc anunţul ăsta.

Dragi vecini,

În condiţiile astea, vă spun, nu are sens să mergeţi la vot pe 30 noiembrie. Staţi acasă! Iese ăla mic şi chel de respiră greu. Sigur!

Ungurii vor să ne fure Ardealul. Bun, asta ştim deja. Cu toţii. De mult. Dar pînă la furt mai e. Şi e complicat, oricum. Deocamdată, ungurii vor să ne convingă să cedăm Ardealul de bună voie. După principiul: dacă nu poţi s-o violezi, convinge-o. Iar noi, cred, suntem uşor de convins. Căci alfel nu-mi pot expica de ce UDMR se află la guvernare de vreo 12 ani. În ultima vreme, ei vor să ne convingă să învăţăm în mod obligatoriu maghiara. A zis-o, cu subiect şi predicat, Marko Bela, duminică, la Târgu Mureş: În acest moment, şi introducerea limbii maghiare ca opţional ar fi un pas important. Dar eu, totuşi, în perspectivă, mă gândesc la obligativitate. Şi această obligativitate ar fi un avantaj pentru copii.

Nu-i aşa că ungurii sunt nişte violatori draguţi? Ia fiţi atenţi şi la Peter Ecstein Kovacs, cum s-a produs el aseară la tv: Eu cred că ideea de bază, a domnului Marko Bela, este una generoasă şi chiar sănătoasă. Hai să cunoaştem unul limba celuilalt

Ecstein, du-te, mă, d-aicea!

“Aceştia au uitat că românii au învăţat că puterea este a lor, că nu permit nimănui să decidă pentru ei. Niciodată un grup restrâns de oameni care deţin puterea politică şi economică nu mai pot decide pentru 22 de milioane de români. Cei 322 n-au înţeles că tranziţia nu a însemnat numai umflarea conturilor lor, dar a produs şi democraţie” – Traian Băsescu

Ei sunt o parte dintre cei 322. Acum într-o nouă prezentare. De candidaţi PD-L. Da, aţi auzit bine. Ei, parte a Coaliţiei 322, deci a Coaliţiei anti-Băsescu, vor candida pentru PD-L. Nu pentru PSD, nu pentru PC, nu pentru PRM. Pentru PD-L!

Poate să-mi explice cineva de ce?

Mai multe despre selecţia nenaturală a PD-L într-un articol foarte bun semnat de Lucian Gheorghiu.

Îl cheamă Cristian Rădulescu. Este migrator, dar veşnic. Reprezintă PD-L, dar nu reţin să fi făcut ceva vreodată. Este, în fine, parlamentar de când fotografiile se făceau în alb şi negru. Omul s-a născut la Prahova. A învăţat la Bucureşti. Şi a profesat la Roman. Până cînd a venit Revoluţia. Şi s-a plictisit. Alegerile din 1990 îi aduc lui Rădulescu primul mandat de parlamentar. De Neamţ. Îi place noua meserie, motiv pentru care candidează şi-n alegerile din 1992. Tot la Neamţ. La fel şi-n 1996. Din 2004, însă, Cristian Rădulescu migrează în alt judeţ. Devine astfel deputat de Vaslui, poziţie în care-l găsim şi astăzi. În tot acest răstimp, Rădulescu a condus succesiv filialele PD din Roman, Neamţ, sectorul 4 Bucureşti, Vaslui şi sectorul 5. Ca lider al PD-L sector 5, Rădulescu ar fi trebuit să candideze într-un colegiu din această filială. N-a vrut, pentru că n-avea şanse. Şi s-a mutat la sectorul 3. Unde probabil că va cîştiga. Eu sper să nu. Pentru că el este primul dintre aceste figuri pe care nu le mai suferim.

Lucrurile se strică. La fel, situațiile. Chiar și amintirile. Toate au fost bune cîndva. Și apoi nu. Din diferite motive: folosință, plictiseală, îmbătrînire, nevoie de altceva. Sunt însă ceva-uri aparte, deosebite, speciale. Calitatea lor principală e că nu se degradează. Oricum, nu mai repede decît tine. Spre exemplu, o carte. Sau o stare de “iar e bine” la Violeta.

La Violeta’s Vintage Kitchen am fost prima oară acum vreo 10 luni. Și-am zis: e bine. Apoi am tot revenit. Pentru că Violeta face parte din categoria lucrurilor aparte. Cred că e de la aroma. Și de la vitrina împodobită în fiecare zi altfel.

Iar e bine.

nţî, nţî, nţî…

E din EVZ de astăzi. În alte ziare n-am găsit-o

V-ati intrebat vreodata de ce rosiile au gust de patibuz? Sau de ce piersicile au aroma de telecomanda? Raspunsul vine de la zeul PAN: e grav. Din pacate, nimeni altcineva nu vrea sa preia subiectul si sa dea cu el de toti peretii. Urechea mea vrea sa auda un candidat la Parlament care promite ca in patru ani rosiile vor avea gust de rosii. Si laptele gust de lapte. Si merele gust de mere. As zimbi la toti stilpii pe care voi citi: “fara plastic” sau “no more plastic”. Si le-as da increderea mea. Din nefericire, stilpii imi spun acum ca va fi “mai bine pentru mai multi” (PSD), ca cineva “tine cu tine” (PD-L), ca vor fi “4 ani ce vor conta” (Bogdan Olteanu), ca “da! putem schimba romania” (Miron Mitrea), ca exista “avocatul tau in parlament” (Alina Gorghiu). Nimic despre rosiile cu gust. Nu vrea nimeni sa-mi promita ca peste patru ani legumele si fructele vor avea gust? Nu-i trece nimanui prin cap sa interzica pesticidele? Si E-urile?