Tot un fel de Matiz e si fata asta, care m-a suprins cu opinia ei despre Mircea Geoană.
Si daca raspunsul la intrebare este NU?
Sau ultimul ron al lui Fenechiu. Este, v-ati prins deja, ministrul Troaca. Pe care Basescu l-a scos ieri in fata clasei, facindu-l de ris ca achizitioneaza Logan cu 70.000 euro bucata. Va vine sa dati cu huo, stiu. Nu va pripiti… S-ar putea ca gestul lui Basescu sa ajute PNL. Sa ma explic.
Romanul tipic gindeste altfel. Adica prost. Daca gresesti, el te intelege. Daca minti, el te iarta. Daca furi, el te vede destept. Totul e sa nu fii prost.
Romanul tipic are nevoie de un stapin. De un tatuc. Ginditi-va la Iliescu. Va amintiti scandalul Firul rosu? Iliescu a pus atunci securitatea nationala in pericol. In cel mai grav mod cu putinta. Concluzie: Iliescu creste in sondaje si cistiga alegerile din 2000. Ginditi-va la Nastase si la baronii PSD. Au transformat Romania in domeniul lor privat. Concluzie: PSD cistiga detasat alegerile. Nastase pierde alegerile, dar numai pentru ca Basescu reuseste sa dea impresia unui tatuc mai bun.
Pot sa jur ca PNL va creste acum in sondaje. Au aratat ca stiu si pot sa fure. Cam tirziu, dar nu prea tirziu. Daca mai scoate Basescu citeva dosare de furt guvernamental, ma tem ca PNL va depasi PDL in sondaje.
Furi si cistigi!
… Ca stie ce face. Si face bine. Iata, spre exemplu, ce face in inima Europei. Adica la Bruxelles, mai exact la Parlamentul European, si mai exact la magazinul de suveniruri. Credeti-ma, treaba cu recesiunea e controlata atent. Numai un naiv poate sa-si inchipuie ca cine vinde steaguri americane la Parlamentul European a scapat de sub control criza…
Franta a tinut sa marcheze preluarea presedintiei UE printr-un spectacol, intre altele, de lumini. Imaginea alaturata a fost facuta aseara, in Grand Place din Bruxelles, si ne arata maretia, grandoarea, stralucirea si splendoarea Frantei. Hahaha! Ce merde. Trei becuri puse pe o sirma. WTF?
Îmi pare rău!
E cineva care n-a folosit expresia asta vreodată? Nu cred… Deci, ştim cu toţii ce e cu părerea de rău. Cînd apare ea. Cum se manifestă. Cîtă energie consumă. Şi ce tristeţe lasă în urma ei. E un fel de obsesie a vieţii această părere de rău. Ne pare rău cînd jignim. Sau cînd nu jignim îndeajuns. Cînd suntem prea tăcuţi. Sau exaltaţi. Cînd spunem adevărul. Sau cînd minţim. Cînd facem ceva. Sau cînd nu facem ceva. Cînd ni se întîmplă orice.
Mi se pare mie sau părerea de rău domină în chip desăvîrşit părerea de bine? “Îmi pare bine” spui doar cînd cunoşti pe cineva. Nu ştii ce fel de om e sau cum vei trece strada cînd îl vei întîlni data viitoare, însă tu eşti drăguţ şi spui “îmi pare bine”. Eh, cam aşa e şi cu “îmi pare rău”. Nu ştii exact de ce trebuie să-ţi pară rău, dar tu eşti drăguţ şi spui “îmi pare rău”. Ba, mai mult, tu chiar simţi părerea de rău.
Hai să disecăm un pic expresia! Pe “îmi” şi pe “rău” nu vi le explic, să ne oprim puţin la “pare”. Care ţine de a părea. Înţelegi unde vreau să ajung? Nu e rău, e ceva ce pare rău. E ceva care are aparenţa de rău. Care creează iluzia de rău. Care-şi închipuie că e rău. E, deci, o aparenţă, o iluzie, o închipuire. De ce să ne întristăm cînd ne pare rău?
În Bulgaria, la Veliko Târnovo, toate casele aveau pe uşi, în pioneze, anunţuri de felul celor de mai jos. Erau părerile de rău ale unor oameni pentru moartea altor oameni care au locuit în casele respective. Nu vi se par ciudate aceste păreri de rău? Ei bine, aşa cred că ar trebui să ni se pară toate celelalte păreri de rău.
Dobîrden. Din Veliko Târnovo. O aşezaretătă minunatătă la 160 km de Bucureştătă. Ca şi la noi, păcatătă că e locuitătă. V-aş fi aratătă mai multe poze, dar dragăzlitili mi-au furatătă aparatul foto, aseară la restaurantătă, după o sticlătă de Mavrud. Sînt puţin tristătă, dar o să-mi treacătă.
Am primit ieri invitaţia de mai jos. Şi încă nu ştiu ce să fac. Să mă duuuuc? Să nu mă duc? Sincer, nu e frumos să-i refuzi. Oamenii s-au gîndit la tine, au scris numele tău, frumos, caligrafic, pe invitaţie, ba chiar şi pe plic. Cum să nu mă duc? O s-o revăd pe fosta mea colegă Ada, o să schimb cîteva fulgere din priviri cu fostul meu şef Carol, o să-l privesc de sus pe Emil. Da, cred că o să mă duc. Aşa e politicos. Cînd mai am eu ocazia să… Chiar! Să ce? Hm… Ce să caut eu acolo? Precis n-o să ai loc să arunci o curea de ceas de atîţia senior editori câţi cred că o să fie acolo. Şi-n plus, e la 10 dimineaţa. La ora aia eu trebuie să ajung la birou, că am şedinţa de sumar. Pfuuu… Dar în ce zi suntem azi?
LE> a similar story here
