Coloana sonoră a campaniei electorale care, discret, a început deja e scrisă de Victor Socaciu, cantautor, pesedist şi candidat.
Nu ştim încă dacă ministrul Cristian David (cândva Troacă, azi Imbecil) va divorţa de Vanda Vlasov. Cert este că cineva îl strânge cu uşa…
Am recitit ieri All the president’s men, de Carl Bernstein şi Bob Woodward. O carte pe care aş da-o ca lectură obligatorie, o dată pe an, cel puţin, sutelor de fetiţe şi de baieţi care îşi închipuie că fac presă azi în România.
Probabil că aţi citit-o. Pe mine m-a întristat. Iată, spre exemplu, cum se întîlnea Woodward cu sursa lui din FBI, Deep Throat: Cînd Woodward avea o întrebare urgentă, muta ghiveciul mai în spate pe balcon. În timpul zilei, Deep Throat verifica să vadă dacă ghiveciul fusese mutat la locul lui. Dacă da, atunci el şi Woodward se întîlneau pe la ora 2.00 într-o parcare subterană, loc dinainte aranjat. Woodward pleca din apartamentul lui de la etajul şase şi cobora pe scara din spate ieşind pe o straduţă dosnică. Mergînd pe jos şi schimbînd mai multe taxiuri pînă la parcarea subterană, putea fi sigur că nu-l urmăreşte nimeni. În parcare, cei doi puteau discuta o oră, o oră şi ceva, fără să fie văzuţi. Dacă Woodward nu găsea taxiuri, ceea ce se întîmpla adeseori noaptea, atunci îi lua uneori două ore să ajungă la locul de întîlnire mergînd pe jos.
Sau iată cum funcţiona un raţionament jurnalistic după ce Woodward şi Bernstein aveau să publice o informaţie verificată din 4 surse, informaţie dezminţită ulterior de un oficial: Făcuseră prea multe presupuneri. Convinşi de sursele lor şi de propriile lor deducţii că în spatele afacerii Watergate se găsea Haldeman, se agăţaseră de un fir şubred – fondul secret. Decizia era întrucîtva justificată. Banii pentru campania lui Nixon fuseseră cheia concretă care deschiseseră uşa spre activităţile secrete. Dar ei porniseră pe scurtături de îndată ce căpătaseră convingerea că Haldeman controla fondul. Auziseră ceea ce doriseră să audă. În seara în care Sloan confirmase că Haldeman era unul din cei cinci, nici măcar nu întrebaseră dacă Haldeman îşi exercitase autoritatea, dacă într-adevăr aprobase vreo plată. Nu încercaseră să afle de la Sloan exact ce întrebări i se puseseră pe timpul audierii de către Marele Juriu Federal şi ce anume răspunsese. Odată ce Sloan pronunţase cuvintele magice, ei plecaseră şi nu mai dăduseră nici un semn de viaţă. Nu-i ceruseră lui Sloan să repete declaraţia, ca să se asigure că înţeleseseră corect. În relaţia cu agentul FBI îşi amplificaseră greşeala. Întrebările puse de Bernstein fuseseră superficiale. Ar fi trebuit să-l determine pe agent să rostească el însuşi numele, în propriul său context. (…) Îşi mai făcuseră şi alte calcule greşite. În discuţioa cu avocatul din MInisterul de Justiţie, Bernstein nu ar fi trebuit să facă uz de metoda tăcută “confirmă-sau-închide-telefonul”. Instrucţiunile fuseseră prea complicate. Cît despre Deep Throat, Woodward se bazase prea mult pe un cod pentru a obţine confirmarea, în loc să caute să obţină o declaraţie fără echivoc”.
M-a întristat, ziceam, pentru că felul acesta de jurnalism a murit în România. Azi nu mai auzi decît: “nu răspunde la telefon…”, “aaaa, am uitat”, “”, “dăm un mediafax?”, “de ce să-l căutam? ştiu eu sigur că e aşa”. Cei capabili să gîndească jurnalistic ori au plecat din presă, ori s-au înconjurat de nulităţi. Jurnalistul este o specie pe cale de dispariţie! Despre ultimii jurnalişti am scris acum un an în mini-serialul “Redacţia mea”. Aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.
Are vreun mogul curajul să-i adune la un loc? Sau ne apucăm cu toţii de tabloide?
Dane, mulţumesc mult pentru ofertă, pentru că eu aşa am luat-o, ca pe o dorinţă de-a ta. Dar nu. Nu pot să lucrez cu tine. Şi nu pentru că ai fi un cretin care nu înţelege mai nimic, că nu eşti aşa, ci pentru că n-aş putea avea încredere în cineva care atunci cînd se simte nesigur loveşte cu bîta în toate siguranţele din tablou.
Îţi aminteşti cînd ai scris că urma să fiu cap de listă la PD-L pentru euro-parlamentare? N-am înţeles atunci gluma ta proastă decît după ce mi-am amintit că scrisesem, cu cîteva zile în urmă, despre supărarea Ancăi Alexandrescu pe şeful ei care continua să se consulte cu tine.
Acum, din câte înţeleg, te-a deranjat că ai aflat de la mine despre noii consultanţi englezi angajaţi de PNL.
În fine… Răspunsul meu e NU! Nu e frumos să minţi!
Dan Tăpălagă publică pentru Hotnews reportaje din Cuba. Aici, aici, aici şi aici. Vă spun doar atît: citiţi-le neapărat! Sunt chiar re-por-ta-je!
Lilick ne vorbeşte despre o posibilă împăcare între Palate. Eu v-aş semnala culoarea tricoului purtat ieri de Băsescu.
Adriana Săftoiu şi Cozmin Guşă fac schimb de locuri. Consultantul politic Adriana Săftoiu va candida pentru Parlament (din partea PNL într-un colegiu din Prahova). Iar politicianul Cozmin Guşă va renunţa la Parlament pentru a oferi consultanţă politică.
Ce swapping…
Deci. Tăriceanu a plecat vineri în concediu. Cu nevasta. Blonda, Ioana, o ştiţi. La Bodrum, în Turcia. Astazi de dimineaţă îl văd însă pe Tăriceanu la televizor. Nu pe plajă, ci la Guvern. Inundaţii, probleme, griji. Din cîte am aflat eu, Ioana a rămas la plajă. Cu băieţii de la SPP.
Hm…