De cîteva zile bune, Emil Boc ne toacă minţile cu o ghicitoare: cine crezi că o să fie nominalizatul PD-L pentru funcţia de prim-ministru?
Precum cucu’ din ceas, vorba lui Crin Antonescu, micuţul Boc insistă cu ghicitoarea la fiecare 12 ore. E deja obositor. Oricum nu interesează pe nimeni de cîte ori cîntă cucu’. Lucrurile sunt mult mai simple, dar Cucu Boc pare să nu înţeleagă. Avem toţi ceasuri la mînă şi deci ştim că Băsescu va numi oricum un premier de la PD-L.
Eu nu cred că e nici Theodor Stolojan, nici Emil Boc, nici Gheorghe Flutur, nici Adriean Videanu şi nici Vasile Blaga. E foarte posibil să apară o supriză. Pe care liberalii nu vor avea cum s-o refuze. Mai bine cu surpriza decît cu prostănacul.
Cred că supriza va apărea după alegeri, nu acum. Dar pînă atunci mai e. Deocamdată să bată cineva în cuie portiţa cucului din Modrogan…
Mai de mult, la Rompres, un jurnalist entuziast a scris o ştire. Şeful lui, plictisit, a zis: “Merge!”. Şi i-a dat drumul pe flux. Bine a făcut, că ne-am rîs mult timp apoi. “Majestatea Sa Regele Mihai I al României a declarat în exclusivitate pentru Rompres că nu are nimic de declarat”.
Ieri, în redacţia Adevărul (da, acolo unde îşi consumă Grigore Cartianu entuziasmul infinit), o ziaristă îşi rodea, pe rând, unghiile şi buzele pe interior. Apoi, lovită brusc de o idee, s-a apucat să tasteze. Iată ce.
Rezultatul alegerilor i-a întristat. Definitiv. Iată!
Ludovic Orban ne invită pe 14 mai să “continuăm”. El n-a mai continuat…
Aurelian Pavelescu a renunţat la blog în ultima zi de campanie, la ora 17.06.
Cozmin Guşă ne promite pe 2 iunie că va urma o evaluare electorală. N-a urmat…
Ultima postare a lui Cristian Diaconescu e din 10 iunie şi la finalul ei citim că “va urma”.
Hai, băieţii! Capu’ sus! Că vin acuşica alegerile celelalte! Ia priviţi-o pe colega voastră de suferinţă electorală, Mihaela Mihai, ce repede şi-a revenit.
Să nu rîdeţi de inteligentul Mircea Geoană (în cele ce urmează, Mircea Gargarin) atunci când vorbeşte despre trimiterea unui cosmonaut român în spaţiu.
În caz că n-aţi apucat să vedeţi pînă acum declaraţia, puneţi o mînă la frunte şi citiţi aici: “Cand il vad pe dl. Prunariu, vreau sa va spun … de ce, cand am putut sa trimitem un cosmonaut in spatiu acum trei decenii, de ce nu putem sa trimitem unul cu americanii in urmatorul deceniu? De ce sa nu fim ambitiosi?”.
Carevasăzică, de asta îi arde lui Mircea Gargarin. În ţara asta nu se mai fură deloc, în magazine toate produsele au reduceri între 70 şi 99 la sută, gazele, curentul şi apa sunt subvenţionate 100% de stat, iar poştaşii fac grevă pentru că nu mai suportă să care în genţi atîtea cărămizi de bani pentru pensionari.
Un cosmonaut în spaţiu e tot ce ne mai lipsea…
M-am gândit dacă nu cumva MIrcea Gargarin face mişto de noi. Răspunsul meu e nu, nu e în stare.
Mişto de noi ar fi făcut Adrian Năstase, dacă lui îi era atribuită declaraţia de mai sus. Doar Adrian Năstase, cred, ar fi fost capabil să gândească o subvenţionare de la stat a unei călătorii spaţiale pe care o tot anunţă de câteva luni celebrul Robert Negoiţă, pe ideea următoare: “Robert, cît te costă pe tine excursia aia în spaţiu? 200.000 de euro? Buuuun. Ia dă-ne nouă banii ăia, la partid, mai cumpără-mi şi mie un tablou şi, în schimb, noi facem un program la Agenţia Spaţială Română, adică la Prunariu, şi te trimitem în spaţiu”.
Mircea, să-nebunesc, eşti genial! Ia spune-mi tu sincer, că oricum nu ne aude nimeni, cine ţi-a sugerat-o p-asta cu cosmonautu’?
Nu ştiaţi, nu? Iat-o pe prima candidată – Alina Gorghiu (30 de ani).
Drăguţă, don’t you think? Aşa zice şi Mihai Voicu, desenator PNL al hărţilor pentru colegiile uninominale. Dar şi Bogdan Olteanu, cu care avea pe vremuri un mic, dar viguros cabinet de avocatură. Desigur, desenatorul Voicu, care ar vrea ar fi vrut s-o ia de nevastă, i-a găsit rapid Alinei un colegiu, undeva prin sectorul 5. (N-aş crede că în colegiul Ferentari-Zeţari). Iar fata s-a pus pe treabă. Distribuie deja pliante şi tricouri prin Bucureşti. Cam grăbită, aş zice…
Înţeleg că aseară a trecut şi pe la Cotidianul, să facă un schimb de tricouri cu jurnaliştii. Am ratat-o…
“Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“.
Aşa a spus acum vreo 20 de ani Silviu Brucan, de şi-au smuls casnicele părul din cap. “20 de ani??? O, nuuuu”. Şi-apoi l-au luat în braţe pe Ion Iliescu, urlând isteric ziua în amiaza-mare: “Îl vrem! Îl iubim! Murim! Pentru el!”.
Aveam acum vreo 20 de ani o vecină care era înnebunită după Ion Iliescu. Atîrna tablouri cu el în casă, pupa ecranul televizorului Diamant cînd îl vedea cum răsare imediat după Paul Şoloc, te scuipa dacă vorbeai de Raţiu, în fine, avea să divorţeze pentru că soţul, cu care trăia de ani buni, avea alte orientări politice.
Nu ştiu dacă realizaţi, dar profeţia lui Brucan e despre Ion Iliescu. Adică despre cel care astăzi, la 20 de ani distanţă, anunţă că nu va mai candida pentru o funcţie publică.
Eu cred că tu eşti supărat pe mine. Am aşteptat sîmbătă pînă tîrziu în noapte un telefon de la tine. Desigur, am adormit cu telefonul în mînă, puţin trist că ai uitat de ziua mea. Nu înţeleg ce s-a întîmplat cu noi în ultima vreme. Ne-am răcit?
Am ascultat mai devreme o melodie drăguţă şi mă gândeam ce să-ţi urez astăzi, de ziua ta. Formulele încărcate de falsă afecţiune, precum Sănătate multă, Fericire, Noroc, Bucurii, Cele mai mari reuşite pe toate planurile, sunt atît de … pesediste încît chiar şi ţie ţi s-ar strepezi dinţii. Aşa că iată ce-ţi doresc eu:
Să fii deştept! Să fii isteţ! Să fii inteligent! Să fii şmecher! Să fii abil! Să fii viclean! Să fii iscusit! Să fii dibaci! Să fii ager! Să fii ingenios!
