V-am mai spus despre Mircea Reştea, dar îmi place să vă reamintesc.

Traian Băsescu a declarat recent că o decizie privind neintrarea sa în cursa prezidenţială depinde de situaţia economică a României. Întrebat care este nivelul crizei care-l va determina să nu candideze, Băsescu a răspuns: “Derapajul”. “Derapaj înseamnă să ajungem la un şomaj de peste 10 procente, deci cu două cifre. Eu îmi fixez ca obiectiv şi consider că am intrat în derapaj social la un şomaj de 10%. Cred că ar fi greu să te mai adresezi românilor pentru că e greu să le explici că nu preşedintele este cel responsabil, dar preşedintele are influenţă în politica românească, chiar dacă nu are pârghii şi când e în coabitare, şi când este în parteneriat cu Guvernul”, a afirmat şeful statului.

Bun. Şi acum iată sugestia mea către pesedişti.

Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, rata şomajului la 30 iunie 2009 a fost de 6%. În cifre exacte, asta înseamnă 548.930 de persoane. Avînd în vedere că trendul ratei şomajului este crescător, de la lună la lună, cam cu 20.000 de şomeri lunar, şi având în vedere că inclusiv guvernul Boc dă o mînă de ajutor la această rată anunţînd reduceri de personal la nivelul tuturor ministerelor, cei de la PSD ar putea lua în considerare completarea procentului de 4% prin:

- emiterea unui ordin intern de partid ca toţi activiştii PSD, probabil cîteva sute de mii de persoane, să intre în şomaj în luna august sau septembrie;

- miniştri şi directorii de agenţii PSD să emită ordine de trecere în şomaj pentru un număr cît mai mare de angajaţi din cadrul instituţiilor pe care le conduc.

– Traian Băsescu: scade ușor, sub pragul psihologic de 40% (38%), cel mai probabil fiind
afectat de recentele scandaluri mediatice. Peste votul partidului (5 puncte procentuale)
– Crin Antonescu: Se consolidează ușor sub 20% (19%), reușind performanța să ocupe
pentru prima dată poziția a doua în clasament, la strânsă concurență cu Mircea Geoană.
Peste votul partidului (4 puncte procentuale)
– Mircea Geoană: Pierde locul II, scăzând sub pragul psihologic de 20%,
de la 21% în aprilie la 19% în iulie, imediat sub Crin Antonescu).
Semnificativ sub votul partidului (14 puncte procentuale sub).
– Corneliu Vadim Tudor: marele câștigător al acestei primăveri.
Trece pragul de 10%, de la 9% în aprilie la 12% în iulie. Peste partid.
– Principele Radu Duda: scade semnificativ, de la 10% în aprilie la 7% în iulie.
– Kelemen Hunor: Anunțarea candidaturii nu are efectul scontat : 2%,
semnificativ sub potențialul votului etnic maghiar (6%)

(sursa: CCSB)

Sondajele de mîine vor spune cu totul şi cu totul altceva.

Foto: Charlie. Mai multe imagini aici.

Criza asta e după principiul “La tăţi ni-i greu”. Şi cînd zic toţi, zic chiar toţi. Inclusiv unui mare demnitar din statul român, nu vă spun cine, vă las să ghiciţi. Vă spun doar aşa: avea omul programată o deplasare la curtea unui licurici. Pe invitaţie scria ceva şi de un dineu oficial, motiv pentru care trebuia să ia la el smochingul, respectiv rochia lungă pentru nevastă. Cu rochia n-ar fi fost o problemă, s-ar fi găsit ceva prin şifonier, de la ultima nuntă. Dar ce ne facem cu smochingul, că ăsta nu e. Aici intervine şeful de protocol de la instituţia unde demnitarul nostru are cartea de muncă. “Şefu’, se rezolvă. Mă duc io la Operă şi îl iau”. “Cum, mă, de la Operă?”. “Da, şefu’. Se închiriază. Aşa am făcut cu toţi dinaintea matale”. Şi se duse. Cîteva ore mai tîrziu, smochingul de la Operă avea să atîrne de umerii demnitarului. N-ar fi fost o problemă cu praful care te sufoca la o bătaie uşoară de umăr. Ci cu mărimea. Îmbrăcat în smoching, omul nostru arăta ca Mutulică. Practic, nu putea apărea aşa la dineu. Ne-ar fi exclus probabil ăia din NATO şi din UE. Atunci a apărut planul B: achiziţionarea unui smoching. “Nu se poate, şefu’! Au fost interzise achiziţiile, de orice fel”. Şi uite-aşa băgă demnitarul nostru mîna adînc în buzunar şi cumpără de la Londra o frumuseţe de smoching.

Se numeşte Sorina Plăcintă. Şi am mai scris despre numele ei în campania pentru Parlament. Este de meserie textilistă, cel puţin aşa scrie pe site-ul ei, şi este măritată cu un suedez, Ştefan Sabota, despre care gurile rele spun că ar avea vreo 70 de ani. Afacerile lor din Vrancea (firma Sorste vine de la numele celor doi, minunată idee) se ridică la multe milioane de euro.

Dar poate vă întrebaţi cum de a ajuns tocmai Sorina Plăcintă ministru în numai cîteva minute de la demisia Coţofenei Ridzi. Explicaţie vine dintr-o declaraţie din luna mai a Sorinei.

“M-am gândit că bărbaţii din Parlament ar putea să poarte costume făcute la fabrica noastră, aşa că în urmă cu câteva luni le-am adus câteva mostre. Au fost încântaţi de calitatea croielii şi a materialelor, fapt pentru care şi-au comandat costume. Ca să fie deosebite le-am şi personalizat, aşa că fiecare posesor de costum are trecut numele pe el. Mi-aş dori să-i fac şi preşedintelui Băsescu haine” (sursa: Libertatea)

Eh, acum e clar, nu?

Campania a fost dusă la îndeplinire. Astăzi, 14 iulie 2009, la ora 17.28, Monica Iacob Ridzi a anunţat demisia din funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului.

ESTE ÎN PUTEREA NOASTRĂ SĂ SCHIMBĂM PUTEREA LOR.

Acesta este sloganul lui Crin Antonescu, candidatul PNL la preşedinţie. Vă place? Mie nu. Pentru că:
- se confirmă puterea “lor”. Cînd intri într-o competiţie e de preferat să nu strigi în gura mare cît de puternic e adversarul. Eu aş fi pus altceva în loc de “puterea lor”. Spre exemplu, “slăbiciunea lor”.
- se invocă nevoia de putere a deţinătorului de slogan. E cert că nu o are, din moment ce o clamează. E ca-n bancul cu “Hai, Superman, că poţi!”.
- pe români nu-i interesează puterea. Românilor trebuie să le dai un vis (a dream), o speranţă (a dream-team). Ei trebuie să ştie că eşti al lor, de-al lor. Treaba cu puterea îi lasă reci. Şi indiferenţi.
- n-are muzicalitate. Nu poţi pune cuvintele din slogan într-un cîntec.

Mai căutaţi.

PS. Crin, drăguţă, pune şi tu un băiat de la IT să-ţi urce programul şi pe pagina personală de net. E păcat de site-ul ăla să stea aşa gol…

Acum două zile, de ziua mea, primul telefon l-am primit de la Mircea Geoană. “La mulţi ani! Să fii fericit! Ce faci? Pe unde eşti?”. Nu vă ascund că m-a suprins. Eh, uite-aşa aş vrea să-l surprind şi eu cu o vorbă din bătrîni, astăzi, cînd împlineşte 51 de ani.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!…
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

Conducerea Camerei Deputaţilor a decis puţin mai devreme să convoace o sesiune extraordinară a Parlamentului pentru cazul Ridzi. Pentru 27 iulie. Să nu cumva să credeţi că lucrurile se vor lămuri pe 27. Nici vorbă. Coţofana nu va fi schimbată aşa uşor. Aprobarea raportului Comisiei Ridzi, pe 27 iulie, va fi urmată de multe alte proceduri. Raportul va merge la Comisia Juridică, apoi din nou în Biroul Permament, apoi din nou în plen. Toate acestea n-au cum să dureze puţin. Cel puţin pînă la 1 septembrie. Motiv pentru care vă invit să-i urăm împreună Coţofanei o vară plăcută. Cu un concediu minunat. Şi să ne ierte pentru că, în neputinţa noastră, am încercat să dărîmăm munţii ei de nesimţire.